Poezie
Se lasă-njunghiat iar cerul
1 min lectură·
Mediu
Se lasă-njughiat, iar, cerul,
Precum un miel, de-abia fătat,
Și sângele se-amestecă, vărsat,
Cu tot eterul,
De parcă întreg orizontul s-ar fi inflamat,
Iar timpul pare perforat,
Ca un tunel, prin care se coboară gerul
Pe pământ,
Din întunericul cel mai adânc,
Și-atunci când cad, secundele se-aud
Ca picturile de stalactite,
Dar nu de gheață, ci sunt împietrite,
Chiar stelele, îmi par ca niste cripte,
La căpătâiul cărora s-au aprins lumânări,
În ele stau luminile zidite,
Ale tuturor zilelor
Care au fost, de când e lumea, isprăvite
0095
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ILIE GRIGORE
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 87
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
ILIE GRIGORE. “Se lasă-njunghiat iar cerul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ilie-grigore-0018186/poezie/14199602/se-lasa-njunghiat-iar-cerulComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.