Poezie
Ca și o umbră a singurătății mele
1 min lectură·
Mediu
Sunt ca o umbră a singurătății mele,
lăsată pe pământ, pe ziduri și pe stele,
urmându-o la fiecare pas,
așa cum valurile însoțesc un vas pe mare,
sau ca un trup, urmându-și orice răsuflare,
gonesc așa, din depărtări în depărtări,
nemailuând nici seama la urmări,
spre ziua următoare,
în vreme ce singurătatea crește mare,
mare, iar umbra-mi tot mai mult se micșorează,
tot așteptând ca să se facă dimineață,
și dimineața parcă nu mai vine,
de-atâta întuneric, care-mi curge-n vine,
în jurul meu nu-i nimeni care să m-ajute,
ca să scot cuiele bătute
în suflet, să îl pot iară înălța,
sau ca să mă pot separa
de tot ce-a însemnat singurătatea mea până acum,
să îmi văd liber iar de drum....
01648
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ILIE GRIGORE
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 121
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
ILIE GRIGORE. “Ca și o umbră a singurătății mele .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ilie-grigore-0018186/poezie/14190697/ca-si-o-umbra-a-singuratatii-meleComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
FRFRFlorin Radulescu✓discursul poetic al autorului, insa , sigur, se poate repara,cu trecerea timpului, presupun ca exercitiul si experientele poetice urmatoare il vor ajuta sa isi gaseasca drumul pe un taram deschis oricui...
0