Poezie
Înfășurându-mi sufletul în spini
1 min lectură·
Mediu
M-aplec încet, ca peste un jungher,
să simt dureri,
să pot să înțeleg ce-nseamnă această viață,
din tot ceea ce ființează,
numai așa, aș putea ca să o alin,
sporind în dragoste cu fiecare chin,
reiau același rit în fiecare dimineață,
ca un copil
care se joacă de-a durerea,
amestecându-mi sângele cu fierea,
ungându-mi fiecare rană
deschisă cu pelin,
și, totodată, vreau să simt și învierea,
ca să despart ce-i pământesc,
de tot ce e divin,
înfășurându-mi sufletul în spini
02852
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ILIE GRIGORE
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 80
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
ILIE GRIGORE. “Înfășurându-mi sufletul în spini.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ilie-grigore-0018186/poezie/14189567/infasurandu-mi-sufletul-in-spiniComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
chiar dacă abordează o temă arhicunoscută. Poate că versul final, care este și titlu, aduce acel ceva poetic în plus, care mă atrage,însă nu e ceva căutat, forțat, ci vine ca o concluzie firească. Sunt ok și rimele, dar la ritm parcă simt ușoare poticneli la versurile 4 și 5. In orice caz, rămân cu o impresie plăcută după lectura acestui poem.
0
multumesc
0
