Þi-e teamă, inimă!

iar ochii-mi, umeziți spontan, nu mai văd să citească. Această poezie melodioasă, plină de speranță ne liniștește, cumințind și inima ”zăludă”.
Mi-a plăcut, Ileana.

Sorina.

în poezia ta, Ileana.
Eu am citit așa:

"te uită prin mine
cad ploi,
pe noi – udați de cuvinte,
răniți de uitare,
te tragem de mână pe-un drum înapoi.

bați tare și dori dinspre noapte;
cerul,
plecat pe copaci– prin irișii mei verzi-galbeni, de toamnă .
când duși sunt cocorii și nu-i nici un vraci.

stai lângă mine, e muzică-n stele
luna îngână un zbor de cuvânt;
cad pietre din suflet,
pe visele mele adie tristețea prin plete de vânt.

alergi zăludă, în noapte,
atriile, toate-s întoarse la mal;
lacrimi în doruri și cearcăne-n șoapte,
așteaptă-mă, încă mi-e gândul amar.


inimă! nu plânge pe stradă!
îți dau aripa mea să mai zbori
uită de lume, viața e scurtă,
mai stai înc-o toamnă, tu nu știi să mori!"

Muza să fie cu tine!
Mihaela

...Uneori, când avem probleme,
descoperim magia cuvintelor
acelora care credem că ne înțeleg!
Cu prețuire,
Ileana