S-ar putea să deschid

uneori uitam sa mai traim si atunci,implicit, devenim mai \"surzi\" si mai \"orbi\" in interiorul nostru la tot ce ne inconjoara existenta. Cam asa observ in poezia ta. Incercand s-o decriptez, in felul meu, iata ce am conchis.
\" firescul\" acest dat natural al omului, bate la usa ( simbol al trecerii dintr-o stare in alta, dintr-un loc in altul,chiar si mental) de 3 ori. Nu o data, nu de 4 sau 5 ori ci de 3. Numar prin excelenta mistic, care are menirea de a trezi constiinta, de a o face sa tresara din amorteala ei. Trezirea e astfel brusca. De aici si siguranta de sine cu care firescul face acest gest... firesc. Usa sufletului/inimii/vietii, daca vreti, e puternic asaltata. De aici si exaltarea cu care inima, adica locasul sentimentului, ar vrea sa alerge sa-i deschida. Pentru ca s-a saturat de atata nefiresc, de atata artificialitate, de atata inertie prudenta. Insa trupul, adica materia, e amortit, el nu e pregatit pentru miracolul acesta al emotiei, al firescului ,al trairilor. E o imagine interesanta aici, in care trupul pare ca prinde radacini, ca un arbore, dar mainile se inalta in cer, a rugaciune, ceea ce ma duce cu gandul la omul primordial, la fiinta androgina, care prin pozitia corpului si a mainilor sugereaza o svastica mistica. Iar daca trupul inradacinat e amortit, in mod sigur palmele vibreaza, au viata in ele, chiar daca toamna aduce cu ea un fel de moarte. Dar e doar o aparenta, pentru ca crengile acum desfrunzite, vor prinde iar viata, si in acest fel toamna va fi, daca n ueste deja, anticipat, alungata mental, si nu de succesiunea anotimpurilor, ci de o stare, un sentiment: speranta. Speranta care se intuieste prin titlul poemei \" s-ar putea sa deschid\" care ma face cu atat mai mult sa cred ca \" toana asta a autoarei \" ( adica tristetea) e una trecatoare.

\" toana asta a autoarei \" ( adica tristetea) e una trecatoare. Erata mare. Vroiam sa scriu \" toamna asta a autoarei\" dar fiindu-mi foame am mancat un m :)

mă ține cam de multișor așa că s-ar putea să-mi treacă. Mulțumesc!

poate era mai bine prima dată: \"toana asta\"; ce pot face dacă toamna, cu toată speranța ce-ncearcă s-o alunge este o toană?