N-am mai scris
Demult o poezie
Si iata,vrand,nevrand,
Azi am gasit subiect,
mai tarziu poate
voi scrie despre-apus
Acum am multe sentimente-n piept
Si gandul nu vreau
Sa-mi fie
Noaptea-și cântă oda,
pe note-atât de dulci și reci,
fierbinți sunt stelele ce-ascultă,
ce nu-și vor termina suflarea în ai vecilor veci.
Mister.
Am vărsat pe cer
vin negru
dintr-un pahar
Cerneală difuză
s-a-mprăstiat pe cer,
din stanga
dau năvală aburi de foc,
si in depărtare,
unde ochii-si pierd privirea,
garoafe rosii ofilite
-și caută
Nu poți să vezi,
petalele roșului trandafir
contrastant cu pâcla înnabușită
a ploii și a-nchipuitelor livezi,
se usucă la margini,
iar viul roșu devine vag
o culoare rozie,înnăbușită...
Nu
Scot toate
Gandurile rele din mine
le pun intr-un sac strans bine
sa nu scape nestingherite
ca din cutia Pandorei,
si ma duc sa le dau foc.
Ard gandurile rele,
se transforma-n jar,
in
Luna pare
un soare spart
intr-o involburata mare
de-un albastru cenusiu,
in noapte,
cand adierea se dizolva in pustiu.
Copacilor –
De aceasta data –
ramura nu le mai este
in
În zare se conturează
un abur de foc-ochi de tigru,
dintr-o tornadă de pulbere
din mijlocul căreia
izbucnește o explozie de flăcări vii
ce ard necontenit în
usturătoarele picături de
Privesc din nou apusul,
ce-mi pare acum
o scoică diafană,
ce acoperă orașul,
cufundându-se tot mai mult
în nisipul de foc
ce-i înrămează originea.
Orașul e doar
un suport
pentru
E Lună.
Ideile-n ea mi se-adună,
Ca-n nicio experientă diurna...
Inspiratia-mi curge prin vene
Cu raze mai dalbe pe chip si suflet,
mi se-asterne.
De ce nu esti pe cer si-n ziuă?
De ce acum
Cald.
I
M-am săturat
de promisiuni false,
de compromis,
de toate iluziile
pe care stiu că nu trebuie să mi le fac,
că nu trebuie să risc
cu toate că am dreptul,
dar care parcă-s atât
I
Cum se întinde noaptea
de astă dată
de lună argintată,
ce-i infuzează,
îi trimite
o lumină arzătoare,metalică,
pe diafanul fus de lână sură...
Noaptea - a cărei imensă gură
pare să
Uneori mi se pare ca nu mai are niciun sens sa folosesc atatea metafore in descrierea vietii(chiar daca asta imi place adesea sa fac),si pur si simplu simt ca atat de grandioase sunt lucrurile in
I
Vișine roșii,grele,
de-acum putrezite
de parcă un soare leneș
a mușcat
din frăgezimea pură,cărnoasă
a pulpei de vișină
și a lăsat un țesut mov,lipicios,
în care o gâză neagră și mică
se
O pulbere neagra,
opac onix,
s-a risipit dinspre zare,
luand nisipul la galop,
cu zefirul l-a dus in mare
si-apoi
intr-un jar de foc,
a-ncetosat in vazduh lumina
lasand
Văzduhu-i înșfăcat
de-un vânt nebun,
ce ia pe aripile-i-n zbor
fărâme din hârtiile ce-au ars scrum,
pe-asfalt,
un colb fin într-un stins fum
se-unduiește-n tango c-un dor,
iar vântul
