Poezii

Cald. I M-am săturat de promisiuni false, de compromis, de toate iluziile pe care stiu că nu trebuie să mi le fac, că nu trebuie să risc cu toate că am dreptul, dar care parcă-s atât

Noaptea-și cântă oda, pe note-atât de dulci și reci, fierbinți sunt stelele ce-ascultă, ce nu-și vor termina suflarea în ai vecilor veci. Mister. Am vărsat pe cer vin negru dintr-un pahar

Văzduhu-i înșfăcat de-un vânt nebun, ce ia pe aripile-i-n zbor fărâme din hârtiile ce-au ars scrum, pe-asfalt, un colb fin într-un stins fum se-unduiește-n tango c-un dor, iar vântul

I Vișine roșii,grele, de-acum putrezite de parcă un soare leneș a mușcat din frăgezimea pură,cărnoasă a pulpei de vișină și a lăsat un țesut mov,lipicios, în care o gâză neagră și mică se

I Cum se întinde noaptea de astă dată de lună argintată, ce-i infuzează, îi trimite o lumină arzătoare,metalică, pe diafanul fus de lână sură... Noaptea - a cărei imensă gură pare să

Privesc din nou apusul, ce-mi pare acum o scoică diafană, ce acoperă orașul, cufundându-se tot mai mult în nisipul de foc ce-i înrămează originea. Orașul e doar un suport pentru

În zare se conturează un abur de foc-ochi de tigru, dintr-o tornadă de pulbere din mijlocul căreia izbucnește o explozie de flăcări vii ce ard necontenit în usturătoarele picături de

Nu poți să vezi, petalele roșului trandafir contrastant cu pâcla înnabușită a ploii și a-nchipuitelor livezi, se usucă la margini, iar viul roșu devine vag o culoare rozie,înnăbușită... Nu

Luna pare un soare spart intr-o involburata mare de-un albastru cenusiu, in noapte, cand adierea se dizolva in pustiu. Copacilor – De aceasta data – ramura nu le mai este in

Scot toate Gandurile rele din mine le pun intr-un sac strans bine sa nu scape nestingherite ca din cutia Pandorei, si ma duc sa le dau foc. Ard gandurile rele, se transforma-n jar, in

O pulbere neagra, opac onix, s-a risipit dinspre zare, luand nisipul la galop, cu zefirul l-a dus in mare si-apoi intr-un jar de foc, a-ncetosat in vazduh lumina lasand

N-am mai scris Demult o poezie Si iata,vrand,nevrand, Azi am gasit subiect, mai tarziu poate voi scrie despre-apus Acum am multe sentimente-n piept Si gandul nu vreau Sa-mi fie

Cerneală difuză s-a-mprăstiat pe cer, din stanga dau năvală aburi de foc, si in depărtare, unde ochii-si pierd privirea, garoafe rosii ofilite -și caută

E Lună. Ideile-n ea mi se-adună, Ca-n nicio experientă diurna... Inspiratia-mi curge prin vene Cu raze mai dalbe pe chip si suflet, mi se-asterne. De ce nu esti pe cer si-n ziuă? De ce acum

Mă unific cu soarele, imi pătrunde prin umeri, Frunze cad pe-a lor margine; Parca vantul de-octombrie-mi Despleteste părul, Cât de-nflăcărate