Poezie

Ofilirea petalelor

1 min lectură·23 iunie 2009

Mediu

Nu poți să vezi,

petalele roșului trandafir

contrastant cu pâcla înnabușită

a ploii și a-nchipuitelor livezi,

se usucă la margini,

iar viul roșu devine vag

o culoare rozie,înnăbușită...

Nu poți să vezi că tot așa,

oamenii-și ofilesc inima,

vrând,

nevrând-

și poate asta e cel mai grav:

comiterea acestei infracțiuni sufletești,

fără chiar simpla sa conștientizare-n gând;

Își decolorează inima vag.

N-ai vrea să vezi cum uitarea,

când omu-și pierde ființa-n rutină

și dânsa-și sădește cuib într-însa,

învăluie mintea lui,

metamorfozând-o-n ignoranță,

smulgându-i sămânța de speranță...

Ah!

Și cum prostia se-nfinge-n judecată,

ca în perete-un cui,

iar gâdurile-i devin întunecate

(făcând abstracție de miracolul noptii-nvolburate,

care-n întuneric

atâtea mistere-mi arată);

Petalele sângerii

se desprind usturator,stins,de rădăcină,

într-o adiere,

-ntr-o șoaptă...

002.074

Iftime Adina. “Ofilirea petalelor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iftime-adina/poezie/13893440/ofilirea-petalelor

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.