ciociolina se arată noaptea

poftele unghiilor lungi albe nu se potolesc în mintea ta precum doi șoimi fix spre tine te zgârie îți rup o bucată de inimă nu știu de ce o porți la vedere apoi se retrag spre colțul întunecat de propriile decepții te savurează pe îndelete cu dibăcie habar nu ai cum în camera din spate pălăria ta și geanta de voiaj visează la mine la mii de ani distanță stau lipită de un zid umed fluier număr felinarele până sus în capătul străzii iar ele tresar somnolente