golgote

cu dalta cioplim în porțile nemuririi firea noastră cea de toate zilele vrem putem știm avem celor obosiți prea răniți de piatră le-ai plânge de milă cum le tremură mâna însângerări și transpirații mirositoare a suferință uneori avem norocul de îngerul iubirii ce ni-se pogoară în trudă a ne spăla cu mir vindecător însă doar de nu îi preschimbă calmul sufletele noastre în torturile lor cumplite