ciornă

lungimea de prisos a zilei se chinuie-n spirale a pătrunde eterale matematici ce adună timpul non-rătăciri condiționate de voință nu se uită-n poticnirile sorții cuvântul nu și-l întrepătrunde cu mila de sine grănicer să-i devină căci vamă de lacrimi va cere se știe a nobililor crini regală iar când uscați fiind pământului se-nchină se lasă-n margine de apă și o cuprinde somnul de-ar trece noaptea fără ca să-i schimbe cursul mâine ar fi tot cea de azi știută iar versul cel cuprins în mine m-ar avea încă o dată prea-supusă