han și ceilalți nemuritori

soarele se împinge în frunze devenind verde, se sprijină pe ramurile mele, greu, plin, povară de preț. miliarde de fiori sparg liniștea rădăcinilor. nu e suficientă ploaie rămasă în pământ. florile mi-s rotunjite spre fruct, ușor palide.

vin bărbații ce îngrijesc grădina, vin aplecați de spate, sub povara norilor. unul singur ține fulgerele. te recunosc păsările cărora le port cuiburile, puii, grijile și se ascund.

începe furtuna, dar va trece molatecă din cauza iubirii mele ce o soarbe lent.

ziua melcilor. balul cel mare.

http://www.trilulilu.ro/didina/42c0c5acdfaa54