Poezie

...

1 min lectură·13 martie 2004

Mediu

Spre tine-am râs odată, în cercuri largi de ploi

Și boabe mici din vise, rostogolindu-și punți

Și ochi de sânziene și mâini fara de flori

Þi-am dăruit odată; mă-nfrunți, m-asculți, mă cânți.

Pe steaua vieții tale, in cer aș vrea să plâng

Și să m-auzi din tine și-n ochii tăi să vezi

Ca pe-un izvor simțirea-mi, zbătându-se-notând,

Căzându-ți la picioare; mă vezi, mă crezi, mă pierzi.

În propria-ți ființă eu m-aș incătușa

Și-n strâmtul, micul speos, să-nabuș ochii mei,

Cu pietre reci, albastre, cu-a cerului grea șa;

Învolburată-n timpuri și-n ape dulci, mă vrei?

002.779

Iacomi Otilia. “....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iacomi-otilia/poezie/66691/text

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.