Poezie
Gunoi
1 min lectură·
Mediu
Spicul nopților ce cad roșii si calde
Din întristare în întristare,
Și-a-ntins perii omidiaci prin toată ploaia.
Canale, oniric suspinând de ambrozie
Pietre, cioplindu-și sâmburele prin talpă;
O singură dată, nerostindu-mă
Cu sângele băltind tăcerile, în groapa mea
Mă desavârșesc, ... neatinsele izvoare se coc in buze
Meduzele se-opresc pe nemișcarea chipului, intr-un
Electric giulgiu
Merg peste urmele melcilor albaștri
Sub oglinzile ce mă privesc incolore
Ramân mereu nevazută.
023948
0
\"respir faldurile de urina\"?
nu am priceput insertia acestui vers in restul poeziei, care ma trimisese cu gandul in cu totul alte directii prin imagini extrem de bine conturate, altminteri.
cu tot binele,
Dana