iacob lucian

Prima zi Într-o zi fără de veste Mi-a spus mama o poveste Cu fasolea fermecată N-am dormit; o știu pe toată. Într-o zi de luni, mă crezi? Când era mama plecată Sub o masă, ce să vezi? O fasole

Bezna pământu-ncolțește Și-n sufletul meu întuneric, Te uită cum ninge, Decembre, Și - ecranul luminează feeric. Azi eu, mâine tu, pune mâna Că vasele zac în chiuvetă, Sau zilele mele-s totuna, Cu

Suntem prozelitii SPORTULUI, în forma cea mai pură. Suntem publicul ce joacă cu încrâncenarea campionilor, când aceștia se află în tribună. Ne găsești în arenele închise, rejucând finale demult

— Deci ai venit! Ia loc, te rog, ascultă, O să-mi trag sufletul, apoi ți-l dau. Reazemă-ți coasa de perete o secundă; Oricum o să mă iei cu tine, vreau – nu vreau. Am apărut pe lume ca oricare

Din lumea de unde mi te-a luat neființa nepasarea mea, târziu, îți simt lipsa o mie de vorbe nerostite, nici un gest, ai fost, n-am înțeles,n-am fost, în rest îmi zâmbeai des, eu strângeam

Mi-a dat mama, că-s cuminte, Bani să-mi iau două plăcinte Cu dovleac și cu mult mac, Zahăr pudră – ah, ce-mi plac! Cum veneam cu ele-acasă, Am trecut pe lângă-o casă. Mică, rece,

Îmi întreb fiica de 10 ani: -Ce vrei să-ți aducă Moșul ? -Un casetofon cu CD. -Păi, de unde casetofon în Laponia ? -… -Dar dacă îți aduce o păpușă ? -Nu mai vorbesc cu el tot anul !zice,

Þi-am sorbit lacrimile și-am simțit gustul amar al fericirii-lacrimile plânse în zadar. Fericirea mea, de fapt condamnarea ta la vis, o piesă,doi actori, un act, un final indecis. Þi-am

SÃ TE SÃRUT... Să te sărut pe caracter Pe sept, pe suflet, pe Homer, Pe chipul tau de lut, Să te sărut, să te sărut... Să iți sărut sânul virtual, Testul de HIV de la spital, Să-ți sărut

Văd și azi cum mă trec, ca albul, murdar în final, banal... Am mai murit un joi, sau am mai făcut un pas ? impas… Toți sunt siguri că mă văd, mie numai mi se pare. doare… Te-am văzut

Neuronii mei,epuizați și goi, Amândoi, S-au suparat teribil–au aflat Că n-am câștigat. Nu-i nimic,le-am zis,vedeți, Poeți Nu sunt toți cei care fac rime, Ca mine. Mai trebuie și un

Numele meu este Fane Capră zis și Normalu’. M-am născut într-un sat departe, atât de departe, că nici nu a mai încăput în țară la noi. Școală multă nu am, cădea pe tine când bătea vantu și ținea

…jos sunt prietenii să mă ia la o bere... una e în telefon, asta micu’ trage firul de la mouse si nevastă-mea zice ceva de frigider...că scoate fum sau ceva... ... conștiincios, încă încerc să-mi

Închirez, celor la fel ca mine, Gânduri frumoase prefacute-n rime, Îmbrățișate, disparate, fără, Faci dublu-click și le găsiți acolo. Vând ore de nesomn în lunga noapte, Vând rânduri

PRIMUL GÂND Primul gând când te-am cunoscut Ai fost tu. Dar m-ai dezamăgit. Nu eu sunt vinovat, S-a întâmplat. Prima noastra zi a fost o poveste În care-am renegat tot ce este. Am unit

A murit toamna, au ucis-o indiferența, infatuarea, prostia noastră, a amândoura. Ne credeam unici în nepăsarea noastră, orbi la toți, la toate, alergînd după himere de fericire, n-am

Am să-ți dau într-o zi, Importantă din viață, Ceva ce nici nu ști – Flori de gheață. Voi face un buchet În care voi pune Urări din suflet Și gânduri bune. Când vei adormi Le voi lua din

E noapte, și plouă, și frigul apasă, Orașul e mort de-ntuneric și stele, Morți sunt și oamenii, și umbra la casă, Și moartă ți-e mâna în pletele grele. Și urlă sirene, undeva, de

A răsărit un brad în casă, Afară joacă-un fulg de nea. Și mama parcă-i mai frumoasă… Pe-un colț de cer atârnă-o stea. Se-aud pași grei pe dușumele, E tata - cizme bocănind, La sobă rânduiește

Te rog sa ma ierti, Caci nu mi-e totuna De-om fi suparati Totdeauna. Nu pot intelege Un gand anonim, A gresi – fardelege, Destin. Ridica-ti privirea Si–ncearca sa vezi Nefericirea

Plouă cu încrâncenare în zi de moarte, Cu țipete mute, agonice, deșarte, File de apă, de foc, neființă, noroi, M-acoperă, te-acoperă-tăcem amândoi. Se prăbușesc norii în coșmar, în durere, Cu