Poezii

Din lumea de unde mi te-a luat neființa nepasarea mea, târziu, îți simt lipsa o mie de vorbe nerostite, nici un gest, ai fost, n-am înțeles,n-am fost, în rest îmi zâmbeai des, eu strângeam

Plouă cu încrâncenare în zi de moarte, Cu țipete mute, agonice, deșarte, File de apă, de foc, neființă, noroi, M-acoperă, te-acoperă-tăcem amândoi. Se prăbușesc norii în coșmar, în durere, Cu

Mi-a dat mama, că-s cuminte, Bani să-mi iau două plăcinte Cu dovleac și cu mult mac, Zahăr pudră – ah, ce-mi plac! Cum veneam cu ele-acasă, Am trecut pe lângă-o casă. Mică, rece,

A răsărit un brad în casă, Afară joacă-un fulg de nea. Și mama parcă-i mai frumoasă… Pe-un colț de cer atârnă-o stea. Se-aud pași grei pe dușumele, E tata - cizme bocănind, La sobă rânduiește

Văd și azi cum mă trec, ca albul, murdar în final, banal... Am mai murit un joi, sau am mai făcut un pas ? impas… Toți sunt siguri că mă văd, mie numai mi se pare. doare… Te-am văzut

A murit toamna, au ucis-o indiferența, infatuarea, prostia noastră, a amândoura. Ne credeam unici în nepăsarea noastră, orbi la toți, la toate, alergînd după himere de fericire, n-am

E noapte, și plouă, și frigul apasă, Orașul e mort de-ntuneric și stele, Morți sunt și oamenii, și umbra la casă, Și moartă ți-e mâna în pletele grele. Și urlă sirene, undeva, de

Neuronii mei,epuizați și goi, Amândoi, S-au suparat teribil–au aflat Că n-am câștigat. Nu-i nimic,le-am zis,vedeți, Poeți Nu sunt toți cei care fac rime, Ca mine. Mai trebuie și un

Închirez, celor la fel ca mine, Gânduri frumoase prefacute-n rime, Îmbrățișate, disparate, fără, Faci dublu-click și le găsiți acolo. Vând ore de nesomn în lunga noapte, Vând rânduri

Am să-ți dau într-o zi, Importantă din viață, Ceva ce nici nu ști – Flori de gheață. Voi face un buchet În care voi pune Urări din suflet Și gânduri bune. Când vei adormi Le voi lua din

Þi-am sorbit lacrimile și-am simțit gustul amar al fericirii-lacrimile plânse în zadar. Fericirea mea, de fapt condamnarea ta la vis, o piesă,doi actori, un act, un final indecis. Þi-am

Te rog sa ma ierti, Caci nu mi-e totuna De-om fi suparati Totdeauna. Nu pot intelege Un gand anonim, A gresi – fardelege, Destin. Ridica-ti privirea Si–ncearca sa vezi Nefericirea

PRIMUL GÂND Primul gând când te-am cunoscut Ai fost tu. Dar m-ai dezamăgit. Nu eu sunt vinovat, S-a întâmplat. Prima noastra zi a fost o poveste În care-am renegat tot ce este. Am unit

SÃ TE SÃRUT... Să te sărut pe caracter Pe sept, pe suflet, pe Homer, Pe chipul tau de lut, Să te sărut, să te sărut... Să iți sărut sânul virtual, Testul de HIV de la spital, Să-ți sărut