S-o crezi tu !

— Deci ai venit! Ia loc, te rog, ascultă, O să-mi trag sufletul, apoi ți-l dau. Reazemă-ți coasa de perete o secundă; Oricum o să mă iei cu tine, vreau – nu vreau. Am apărut pe lume ca oricare altul, Târându-mă-nainte de-a-nvăța să merg, Și-am început în suflet să-mi clădesc palatul Cu dalele de vise, de-adolescent imberb. Așa trecut-au toamnele, zburdând, prin mine, Cu primăveri năvalnice, torent, urmând, Și îmi dau seama acum, vorbind cu tine, C-am învățat să râd mai mult decât să plâng. Mi-a pus poveri de vise-n cârcă viața, Le-am moștenit cu ADN-ul ancestral, Pe Eros l-am avut să-mi lumineze ceața, Și-acum te am pe tine – grandios final! Indiferent de acte sau de carne-s tânăr, Și nici măcar tu, Doamnă, nu-mi negi asta. Așa că vreau încă un infinit de ploi să număr. — Ieși dracului de-aici!... și ia-ți și coasa!