Eu Și Tu

sau ar fi fost noi si voi :)
gindesc asa, ca distanta asta pe acre ai deschis-o sapind un transeu intre lector si \"personajele\" de aici, personaje care sunt chiar poezie, se datoreaza textualismului. iar parerea-mi e ca procesul asta, de vrea sa apropie, face ca granita sa fie mult mai vizibila.
sigur, incerci sa negi tot, ca un inceput din nimic (\"nu încercați să descoperiți aici/o poezie genială sau vreo înțelepciune nouă/nimic deosebit\") si asta e clar ca pune o frontiera intre noi si voi, intre aici si acolo, intre real si fictiune - limita care se dilueaza pe parcursul textului. urmeaza un peisaj in doi care vorbeste despre \"fericirea\" lor, si-am folosit ghilimele pentru a atrage atentia asupra pseudo-semnificatiei cuvintului. in fond toata constructia e pentru a arata imposibilitatea trecerii de pe un plan pe altul (fie ca vorbim de lector-text, fie desesn-nonsens, bucurie-tristete).

iar tu vei raspunde \"se poate\"

eu voi spune \"privet\"

Mda,
ar cam trebui sa se faca o liniste asa mormantala. cred ca ne-ar fi mult mai bine tuturor.
Cat despre poem, mi-a placut, nu pot sa fac pe scorpia si sa spun ca nu, doar \"femeia\" aia de acolo nu mi-a placut pt ca nu te vad mare barbat pe tine si pt ca nu mi se pare ca face parte din registrul poeziei.

dar e o parere subiectiva.

Toate cele bune!

Eu chiar am încercat să descopăr ceva genial aici, cred că e din cauza inerției, a unui Hose Pablo de altă dată... Supărătoare \"majuscularea\" \"Și\"-ului, făcându-mă să mă întreb ce înțelegi tu prin \"eu și cu iubita mea suntem fericiți\", iar \"Tu\"-ul din titlu e total nejustificat dacă ținem cont de apelativul \"vă\" și de întregul text adresat \"vouă\" și nu \"ție\".
Oribilă, manelistă, de fapt, expresia \"femeia mea\"!

Cu drag,
Constantin

culmea, pagina aceasta nu ne spune mare lucru decit ca culmea hose se plimba cu nu stiu ce tipa care culmea este in culmea extazului pentru ca hose este in culmea simplitatii de a- culmea-culmina cu o poezie culminanta, uf...

mie mi se pare amuzanta. hose rade prosteste
- mă plimb
cu femeia mea în lanuri nesfârșite de grâu

iar finalul nu spune mare lucru

\"Valentele pozitive nu sint niciodată satisfacute in acelasi context. Spectrul combinatoriu real al unei afirmatii cuprinde in mod obisnuit una, doua, rareori mai mult de cinci valente. Uneori o valentă e satisfacuta de doua (eventual mai multe) ori [persoane] in acelasi context. deci concluzionam ca hose e regent fata de femeia lui.

varatica si tinereasca imagine! eu una nu caut poezii geniale- in fond ce e o poezie geniala? cred ceea ce intelegem dupa ce citim ceva este rezultatul personalitatii noastre.

ps:eu am facut nevralgie de la vantul ala care intra in urechi!

marcat de sinceritatea autorului și de revelația finalului. Inconștient sau nu, paradoxul se instalează aici - presupunând că este vorba de iubire ...\"ca un Dumnezeu în viețile voastre\", gura fericitului adevăr grăiește. Să ne păzească El ca iubirea asta, supusă capricilor noastre să fie tot una cu prezența Lui. Aici sunt o mulțime de invidioși, nu-i lua în seamă!

dana
contsntin
mihai
amalec
ionut
ana maria
alin
mihai

merci frumos.

* constantin. sorry dupa o noapte grea sunt

si mie imi pare rau, dar dupa mine aceasta poezie, ioana petcu, nu este de recomandat.

un lucru il stiu sigur... iarta-ma, stiu ca nu e treaba mea, dar tin sa spun ca in mare parte crestinii baptisti si/sau cei penticostali ar pune ca motto ioan 6 cu 13 sau cam asa ceva imi zice memoria; adica versetul in care Dumnezeu a iubit intr-atat lumea incat a dat pe Fiu. interesant cum a fost in cazul tau, poate tie pur si simplu iti place anume versetul ala...
te-am salutat si sa-mi fii bine. pa

m-am uitat acuma, e 3:16, si nu cum am zis mai sus... cat de varza am putut fi, nici atat nu pot tine minte.