Poezie
belagine 10
1 min lectură·
Mediu
se surpă în alb culori timorate
și frunzele se revoltă pe ramuri
se-ascunde umbra în mări fără valuri
și zilele-s de compas desenate
tot scade și crește luna pe lacuri
și ieri mușcă din azi mâine-i departe
zoresc ursitori pe căi neumblate
s-așeze pe frunte coroane de lauri
pășim spre ținta fără zăbavă
pe sfera cu drumuri ce nu se sfârșesc
turnir de fluturi pe foi de agavă
frenetice raze de vară stârnnesc
e vremea de-atâta rotire bolnavă
că mugurii din tei de teci nu mai cresc
032.038
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- holobaca gheorghe
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 87
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
holobaca gheorghe. “belagine 10.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/holobaca-gheorghe/poezie/14160807/belagine-10Comentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
am pom
toamna/iarna asta m-a uimit cât de “nevolnic” era:- păstra frunzele lepădându-se de regula gerului.
ș-apoi…
e o gravură a sfârșitului etern, enigmatic, discret.
mi-a plăcut.