Despre autor
HGholobaca gheorghe
@holobaca-gheorghe
0 urmăritori
Numele și prenumele: Holobâcă Gheorghe;
Pseudonim:George Holobâcă (pe site-ul agonia.ro holobaca gheorghe);
Născut la poalele Rarăului, în satul Chiril, comuna Crucea, județul Suceava, în familia de gospodari munteni Simion și Floarea Holobâcă;
Studii elementare în satul natal, gimnaziul la Vatra-Dornnei, absolvent al Liceului "Dragoș Vodă" din Câmpulung-Moldovenesc, promoția 1967;
Licențiat al Universității "Babeș-Bolyai" din
Cluj-Napoca, promoția 1972;
Profesor de română și franceză și director la gimnazii și licee din Vulcan,Lupeni, Brad și Cluj-Napoca, actualmente pensionar.
Activitatea literară și culturală:
Președinte cenaclu "Orfeu" din Vulcan,vicepreședinte al cenaclului "Panait Istrati" din Petroșani, redactor la revista literară "Ardealul literar" din Deva, colaborator permanent la revista literară "Discobolul" de la Alba Iulia, membru al USR din 2007, filiala Alba-Hunedoara, membru al asociațiilor "Aleph" și "Steaua Dunării" din București.Prozator, poet, eseist și traducător de poezie franceză.Colaborator la revistele "Steaua", "Ardealul literar", Transilvania, „Vatra Veche”, "Discobolul" "Caietele de la Mediaș", "Viața Basarabiei", ”Poesis” ș.a.
Cărți publicate:12 prozatori, ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1988, Via caprelor - proza scurta,ed. Călăuza, Deva 2003, Armura de lut, roman,ed Călăuza,Deva, 2003, Purgatoriul cocorilor, roman,Călăuza, Deva, 2006, Gloria zapezii, poezie,Danimar, Deva 2007, Orologii de duminica, poezie,2008,Alergarea pe cerc,ed. Napoca Star, Cluj-Napoca, 2012, Sonete, Editura Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2012, Eseuri și cronici, editura Tipomoldova, Iași, 2013.
Premii literare:Premiul pentru proză a filialei USR Alba-Hunedoara, 2006,Premiul pentru colaborare al revistei "Discobolul", 2008, Premiul pentru traduceri ex-aequo a revistei "Discobolul", 2011, Premiul de excelență pentru activitate culturală a Primăriei Alba-Iulia, mai 2008. Locuitor actual al comunei Florești, județul Cluj.
Vezi profilul
am pom
toamna/iarna asta m-a uimit cât de “nevolnic” era:- păstra frunzele lepădându-se de regula gerului.
ș-apoi…
e o gravură a sfârșitului etern, enigmatic, discret.
mi-a plăcut.