Poezie
foșniri de velur
1 min lectură·
Mediu
lumina din ochi se varsă-n cristale
de lacrimi limpezi jertfe fără cusur
pe rugul lipsit de viitor și contur
vegheat de curtezani rău famați și vestale
mărgele de doliu se-nșiră pe șnur
și ard pași nesiguri în felinare
pe umeri canefore poartă-n ulcioare
văpăi de seve cu foșniri de velur
cioplesc de mult în cuvinte cu dalta
și-ascult din crângu-n floare privighetori
cum vorbesc prin umbrare de una de alta
satirii și berbanții lampadofori
erau seri magice Ova când tata
până-n tavan mă ridica de subsuori
023.391
0

Ai ’’cioplit cuvintele cu dalta’’ spiritului, însă unele s-au sfărâmițat devenind superflue.