Poezie
năframa lunii
1 min lectură·
Mediu
se-ascund diminețile după perdea
pe căile către ochi din poveste
își frânge ziua genunchii pe creste
când harfa murmură peanuri de stea
ghirlande de zbor cu țeluri oneste
dezleagă tăceri ferecate-n cișmea
izvodul lăuntric cu inimă grea
coloane-nalță pe piscuri agreste
bat clopotele cu glas de aramă
în urme scrise-n văzduh cu iubire
ești Ova iubită fiică ori mamă
când templele intră în adormire
mereu ascunde luna sub năframă
tictacul buzelor din amintire
001.359
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- holobaca gheorghe
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 73
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
holobaca gheorghe. “năframa lunii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/holobaca-gheorghe/poezie/14020816/naframa-luniiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.