Poezie
novembre
1 min lectură·
Mediu
omul
un cuvânt pe care îl rostesc de multe ori
cu gândul că poate dacă aș tăcea
nu m-aș putea închide în ceea ce încă nu e al meu
am încercat de prea multe ori să deschid uși
era o tăcere pe care o auzeam rareori
poezia asta am să ți-o dedic la moartea ta bătrâne
când în sfârșit vom sta la aceeași masă
pe scaune diferite
încă mai aștept trenul
care poate mă va duce
acolo unde voi putea simți lucrurile
așa cum sunt ele
atunci când mă simt eu.
023
0
Ultima strofă îmi pare cea mai reușită. Uite, o variantă simplificată:
”încă aștept trenul
care mă va duce
acolo unde voi simți lucrurile
așa cum sunt ele
atunci când mă simt eu.”
Doru Emanuel