Am realizat de curând,
Că nu sunt singur, nici gând.
Am și eu pe cineva
Ce-mi ocrotește inima.
Nu e umbră,
Nu e stea,
Nu-i nici rază,
Săraca...
E lumină-n viața mea.
Cu ea citesc,
Și
Nu ești tu acela care,
De dimineața mi-ai spus :
Căci nu există rău mai mare,
Decât cel făcut pe-ascuns ?
De ce nu se iartă oare,
Din moment ce e făcut împins,
De o inimă doritoare
De a se
Iubito, asemănându-te c-o floare
Ar fi prea puțin
Căci frumusețea ta
Durează și în timp.
Tu nu te stingi sau t-ofilești,
Tu te ridici și înflorești.
Și nu te schimbi sau te ferești,
Tu
Tu, Tu Dumnezeule, de le ști pe toate,
Cu rugăciuni aprinse am venit,
Căci nu e lucru rău-n lume, ce mintea ta nu poate
Cu doar un gând, să-l fi zdrobit.
Și de m-auzi ce-Þi spun acuma,
Și de
