Poezii

Am realizat de curând, Că nu sunt singur, nici gând. Am și eu pe cineva Ce-mi ocrotește inima. Nu e umbră, Nu e stea, Nu-i nici rază, Săraca... E lumină-n viața mea. Cu ea citesc, Și

Nu ești tu acela care, De dimineața mi-ai spus : Căci nu există rău mai mare, Decât cel făcut pe-ascuns ? De ce nu se iartă oare, Din moment ce e făcut împins, De o inimă doritoare De a se

Iubito, asemănându-te c-o floare Ar fi prea puțin Căci frumusețea ta Durează și în timp. Tu nu te stingi sau t-ofilești, Tu te ridici și înflorești. Și nu te schimbi sau te ferești, Tu

Tu, Tu Dumnezeule, de le ști pe toate, Cu rugăciuni aprinse am venit, Căci nu e lucru rău-n lume, ce mintea ta nu poate Cu doar un gând, să-l fi zdrobit. Și de m-auzi ce-Þi spun acuma, Și de