Poezie
O lumină-n zare…
1 min lectură·
Mediu
Am realizat de curând,
Că nu sunt singur, nici gând.
Am și eu pe cineva
Ce-mi ocrotește inima.
Nu e umbră,
Nu e stea,
Nu-i nici rază,
Săraca...
E lumină-n viața mea.
Cu ea citesc,
Și vorbesc,
Dar mă feresc,
Și nu-ndrăznesc,
Să o privesc cum mă privesc,
Într-o oglindă, prea firesc.
Cu ea mă joc,
Cu ea mă-ntorc,
Dar nu pot da, acest cojoc
De amintiri, pe un chiștoc.
Și, nu-mi pasă deloc
De toată lumea la un loc,
Eu o iubesc ca pe-un noroc,
Și-o voi iubi cât mai cu foc.
De-o întreagă lume aș salva,
Tot n-aș da frumusețea sa.
E un miracol, un mister,
O luminiță sus pe cer.
Cu ea prin iad
Știu, nu mă ard,
Cu ea prin cer,
Plutesc, sincer.
Tu, draga mea,
Vișină dulce,
Ajută-mi inima ce fuge,
Peste păduri, peste câmpii,
Peste orașe mii si mii,
Să te găsească într-o zi,
Să te găsească și să vi,
Să împărțim acelasi pat,
Să ne iubim iar pe-un cearceaf.
012.608
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 166
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 40
- Actualizat
Cum sa citezi
Herman Mihai Alexandru. “O lumină-n zare….” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/herman-mihai-alexandru/poezie/1824704/o-lumina-n-zareComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
H
HHeraScarlat✓
Cele mai frumase figuri ale iadului sunt Francesca di Rimini si Paolo Malatesta,ei au avut curajul,nu tu?
0