Helena Schmetterling

asupra acestor contradicții, e drept că le sesizez și eu. și da, ai avut dreptate, nu sunt intenționate. cred că țin mai degrabă de firescul feminin. noi trecem cu ușurință de la o stare la alta, de la rîs piersicos la tristeți majore, suntem și jumătățile noastre albe și cele negre la un loc. bărbatul preferă un drum drept, lin, pe cînd noi, femeile, suntem o suită de contradicții care formează un conglomerat de emoții diametral opuse, un întreg- pînă la urmă fermecător.

în ceea ce mă privește- mai sunt și balanță. ceea ce îngreunează lucrurile pe de-o parte, iar pe de cealaltă- nu mai pretinde ca acest balans între stări să poată fi argumentat logic.

pe scurt, iartă-mă. nu doream să te obosesc :)

mai ales cand oameni vad ceva in tine.

Leonard, nu scriu de ieri, dar de fiecare data cand un om ca tine intelege ceva anume in mine si ii si place, nu pot sa ma simt altfel decat un soi de printesa la un bal al absolvirii tuturor pacatelor.

Irina, chiar imi doresc sa ajung sa scriu de-acolo de sus de pe aripile vantului, intradevar cred ca oamenii care reusesc sa se lase purtati astfel pe brate, sunt infinit mai frumosi, multumesc de apreciere si de trecere.

Dorin, exista cu adevarat o anumita nervozitate in text, si nu doar in acesta, totusi, nu mi-as dori sa las impresia ca as fi eu stiu ce fiinta frustrata care rontaie nervos biscuiti in fata monitorului, pentru ca ar fi falsa. Dincolo de poezie.ro sunt in primul rand o femeie al naibiului de vulnerabila, iar acest lucru, dupa cum stii, presupune un sistem de auto-aparare bine pus la punct. Ei bine, daca asta ma face sa par o micuta catelusa nevrozata, e doar pentru ca unor oameni le lipseste ambitia de a trece de primul check-point, nu e vina mea. :)
revenind la text, nu e cel mai bun al meu, dar te asigur ca sunt toate gandite inainte de a fi postate. momentan, pentru mine, poemul ar fi incomplet fara finalul care tie ti se pare putin fortat, dar obisnuiesc in timp sa revin la sentimente mai bune si probabil, desi de pe acum as inclina sa-ti dau dreptate, cand voi simti si eu pana la capat ca-i lipseste ceva, voi modifica. multumesc de comentariu si de trecere.

habar nu am cine este Radu Vancu. vis a vis de cat voi sta pe agonia, stii cum se spune, nu conteaza destinatia, conteaza calatoria in sine, nu conteaza timpul pe care il pierdem in doi, conteaza momentul in care ne oprim din risipa, nu conteaza cat stam in viata oamenilor, conteaza daca lasam urme. nu imi voi uita insa manierele de don\'shoara educata la Damenpension ce mi-s si iti voi flustura un Zewa Menthol prin fata nasului cand voi disparea. :) multumesc de trecere.

oameni buni. permiteti-mi sa ma explic, desi tocmai am iesit din vana si mi-e o lene de-a dreptul autumnala. nu sunt clona nimanui, nu imi bag degetele pe nicaierea, decat in scopuri tandre si nu am venit aici pe agonia pe post de provocare sau sa-mi certifice vreun ins ca posed oaresce talent literar sau din contra, sa ma trimita la oale sa gatesc un ostropel. pe scurt, sunt o femeie de 28 de ani careia ii place sa se exprime. scriu de foarte multi ani prin diverse locuri, dar nu am publicat niciodata vreo carte. momentan sunt un amalgam din mine si influentele puternice ale oamenilor pe care ii citesc si de a caror cuvinte ma si indragostesc iremediabil intr-o anumita masura. singurul motiv pentru care ma aflu aici este sa cresc. daca unii dintre voi vor avea chef si timp sa calce cu bocancii peste cuvintele mele, va promit sa va iert. daca din contra, altii vor veni si vor ramane cu drag, va promit sa va raman si eu pe-atat pe cat stiu si pot.

multumesc pentru intelegere si da, numele este un pseudonim si va ramane asa. nu-mi plac puntile intre real si virtual.

s-ar putea sa-ti amintesc chiar si de tine. te citesc de mult timp si-ti admit cu smerenie ca am scris multe extensii si le numesc asa pentru ca au plecat de la lucruri scrise de tine. de care nu am putut sa ma spal pe maini.