Hanna Segal

Rareori mi se pune un nod in gat, mai degraba simt niste mici intepaturi la radacina nasului, ca si acum de pilda, poate e de la parfumul de menta sau de la lumina evadata brusc de sub bluza...

The love fairy visited us again!
Am alunecat cu placere peste campiile dragostei, dar piatra din san atarna tare greu - buna aducere aminte despre vremurile cand umblam si eu cu una in piept la sfarsit de saptamana. Noroc cu roiul de fluturi din stomac, care vor contracara gravitatia pietrei, ba poate chiar mai mult, pana cand coltul de rai se va muta la doi pasi deasupra pamantului.

Maiine, de bucurie ca am o stea pe epolete, ca si din motivele mentionate in nota de subsol, am sa ma imbat. La trezire voi reveni cu amanunte.

Mai scrie si tu ceva din cand in cand inafara de anunturi. I miss you.

Ceainuărdul tau mi-a provocat o mare bucurie vizuala,mai Mihai... la mai multe!

Stea de chihlimbar cu felicitari. Sa mai zica cineva ca nu se pricepe la parodii!

\"Lasa-ma sa fiu umbra cainelui tau\" zice muzica... dar n-am decat un motan. Merge si asa?

Dracii aia care au lucrat in trei schimburi mi-au provocat o incantare greu de disimulat, asa ca am mai chemat aici pe cineva sa vaza... prietenul meu rade de se sparge aici in spatele meu si zgaltaie scaunul de la calculator. Multumim amandoi si ai mare grija pe unde calci: plin de suflete pe jos.

Michele, ah, Michele
facusi atatea rele...
dar ai facut si bune
cat nu se poate spune

Faina incercare biografica/poem eseistic two in one shampoo and conditioner... Viata lui Caravaggio a fost, culmea, prima biografie a unui pictor pe care am citit-o pe la frageda varsta de vre-o 12 anisori. Din fericire era o carte serioasa care nu pomenea nimic despre tovarasi de pat, ca tot n-as fi inteles nimic la varsta aia... dar mi-au placut reproducerile si mi-a parut rau ca s-a terminat prost.
In concluzie, mesagerul iertarii vine ca intotdeauna prea tarziu. Doar maculatura ieftina se termina cu happy end.

Excelent!

\"Singur eu, jerpelit eu, ce conteaza?
La miez de noapte imi fac o cana
vin cald cu piper negru\"

Mă cheamă Ken
Și sunt facut din plastic;
Am părul blond
Și-un IQ fantastic!

Interesant excercitiu de rima in stil fractal.

He, he, he! O buna folosire a rimei pe marginea inelului. As da curs sugestiei matale, dar mi-e teama sa nu-i iau bietului om din viata si ce a mai ramas. Multam fain pentru dedicatie.

There you go! Eugen s-a intors pe agonie si in plus cu o poveste de groaza. Ai mare grija la bambusi, mai ales cand sunt ascutiti, bre. Astept episodul doi.

I am very much obliged... Mai ales ca am venit cu ideea.
Acum, ca paranteza, si referitor la idei incantatoare: cand Moise a coborat de pe munte cu cele zece porunci, a uitat sa spuna ca a scapat pe jos tablita cu celelalte zece... una din acele porunci care s-au facut praf si pulbere era conform traditiei orale:
\" Sa nu vii niciodata cu idei care ti se pot da inapoi ca sarcini\"

Scuza-ma ca revin asa curand, fara macar sa bat la usa. Nu e din lipsa de respect ci de disciplina, intrucat un om disciplinat se asigura ca a pus totul intr-un comentariu inainte sa-l trimita.
M-am intors doar pentru ca voiam sa atasez o mica mostra din traducerea lui Michael Weingrad (1999)care nu mi s-a parut lipsita de merit. Ia-o ca pe o dovada de interes fata de articolul tau.

\"Yes, I was a man like other men,
nourished on bread, on dreams, on despair. Oh, yes,
I loved, I wept, I hated, I suffered,
I bought flowers and did not always
pay my rent. Sundays I went to the country
to cast for unreal fish under the eye of God,
I bathed in the river
that sang among the rushes and I ate fried potatoes
in the evening. And afterwards, I came back for bedtime
tired, my heart weary and full of loneliness,
full of pity for myself,
full of pity for man,
searching, searching vainly upon a woman\'s belly
for that impossible peace we lost
some time ago, in a great orchard where,
flowering, at the center,
is the tree of life.
Like you I read all the papers, all the bestsellers,
and I have understood nothing of the world\"

fragment, \"Prefata\", \"Exodul: Super Fulmina Babylonis\"

Toata aceasta discutie faina despre arta traducerii m-a lasat cu gura apa dupa o mica mostra de maiestrie dan-solomonica. La ce bun sa vorbim atat despre ciocolata daca nu se imparte nici o bucatica?

El dolce, ea gabbana, amandoi impletindu-si mainile intr-o limba preindoeuropeana. Doi oameni despre care canta cucul si scrie Carmen, nu chiar atat de rau pre cum isi inchipuie ea. ( Cat despre pasere, n-o sa cante prea mult daca da cu nasul de ea pisicul din poza :)) Al meu tocmai ce a prins o cotofana, ce-i drept nu asa cantatoare de dragoste)

Nu oricine se pote lauda cu niste ganduri asa de sucare. Citit, placut. Sa mai produci.

Oops you did again, my dear! Mai rar cum ii vin copilului Lory ideile astea (zise ea cu o subtila invidie ca nu i-a dat ei prin cap). Toata o provocare de la un cap la altul. De la florile din nas, trecand prin scarpinatul pe sub haina si sfarsind cu usuratul pe mormantul vecin. Ca sa nu mai amintesc invidia pentru colacii la care nu poate ajunge. \"Bre, intinde-te cat ti-e colacul!\"
Bine, hai, fa tu lista cu cei care vor sa-si completeze studiile ca ii strig eu, sa vedem care sunt cei mai tupeisti.
Uite acum cand sa inchid comentariul mi-a dat prin minte o intrebare: cum sa mearga la scoala in pijamale, mai copil? Nu mai bine sa ramana imbracati de oras? (Desi am vazut aici la mine peste garla, niste colegi mai mici, de la undergraduate, care vin la cursuri imbracati in pantaloni de pijama, cu patratele. De zici ca-s vii!)