Hanna Segal

In ciuda postarii pe 1 aprile, textul se bazeaza pe o intamplare reala. Face si viata glumele ei.
Motanul cu pricina e dus demult pe alte taramuri de vanatoare (faptul cu pricina s-a petrecut in 1894), asa ca nu mai poate fi sanctionat sau recompensat de noi. In schimb, istoria a avut grija de el :)

Prea adevarate, dar eu n-am sa marit!
Cred ca 12 si 24 zic acelasi lucru asa ca una din ele ar trebui sa faca pasi. Dupa ce am meditat mai mult asupra subiectului cred ca legaturile matrimoniale au fost inventate simultan in mai multe parti pe glob de catre niste patriarhi care doreau sa se asigure ca nu muncesc sa creasca plozii altora. Dar socoteala de-acasa...

Greu de ales una din trei, dar parca a doua e leit pe sufletul meu...

Dar nu pot sa nu las o vorba si pentru Hassan, ca stiu ca o sa ia niste papuci pe dupa ceafa, cand se intoarce acasa :)

\"Nevestele m-așteapta acasa
copii destui, caine n-avem
o capra doar cu blana roasa
ma intreb in barba azi ce bem?\"

Bianca,
multam mult pentru aprecierea asupra misiei mele si a mijloacelor de ducere la bun sfarsit

Atropa,
bine te-am gasit, bella dona, in pagina mea... si culmea, cu cateva punctulete in suflet. Daca ma prinzi vreodata cu umor de dulce, sa-mi vari mintile in cap :)

Adriane,
probabil mi se trage de cand am cazut in cap, in copilarie.

Pai n-a mai ramas nici un hamentasch cat de mic, a fost bataie pe ei. Dar am avut si cu mac, si cu nuca si cu magiun de prune. Next time, for sure!

Lory,
asa e, o poveste de adormit oamenii mari... carora le este mai teama cateodata sa traiasca decat sa moara :)

\"destinul e prestabilit,dar individul are datoria modificarii\"
Ce as mai putea sa spun dupa asta? Nu mare lucru... Oricum, nu incetezi sa ma uimesti cu multele tale fatete.
Poate ca lumea nu e decat un joc continuu intre codificator si cel codat. Omul si divinitatea jucandu-se de-a v-ati-ascunselea... numai ca Domnul s-a ascuns si omul a uitat sa-l caute.
Cu cele mai sincere multumiri.

De data asta chiar am inotat in lumina printre cuvintele tale care curg ca mierea. Dar mai bine furcile caudine, decat sa trebuiasca sa citesc despre asemenea desert acum cand ma zbat sa incap inapoi in skinny pants :)

Elena, multumesc mult pentru trecere si pentru intelegere, imi pare rau ca te-am ignorat... tot dand scroll cu soarecul printre comentarii mi s-a incetosat ochiul si nu te-am vazut. Alegerea titlului m-a chinuit cam cinci minute, probabil a fost inspirata pe undeva de \"Oameni si soareci\", chiar daca n-are multa legatura... am facut cateva perechi de cuvinte, incercand sa prind ce era mai important in text si ascultand in minte sunetul cuvintelor de fiecare data. M-am oprit aici.

De obicei ma bucur de trecerea oaspetilor, dar de data asta nivelul de trafic m-a speriat. Pai cum, vin de la treaba si gasesc o galeata de corespondenta... m-au trecut brusc transpiratiile, zic oi fi facut ceva rau. Pana la urma m-am linistit, erau de bine :) Cu multe multumiri tuturor.

Daniela,
multumesc mult pentru aprecierea asupra maturitatii mele, comentariul asta merge direct la mama, ca sa vada ce a produs, ca daca ii zice si alta lume, poate crede :)))

Alina,
asta e un textulet care s-a scris singur in amintirea cuiva, daca va fi continuat depinde de el insusi (things are always unfolding as they should - sper sa nu ma amendeze politia saitului ca gandesc in doua limbi :)

Lucian,
multumesc mult de apreciere... in general orice cioara tine la puiul ei, probabil ca orice text trece prin fibrele celui care l-a scris... minunea se petrece cand exista trecerea prin fibrele celorlati, probabil s-a petrecut pentru ca de data asta n-am avut un motiv egoist

Mefiss Toffel,
(ca sa fie clar cu care Lucian vorbesc), politetea ta ma ingheata, laudele ma dezmortesc, una peste alta suma e pozitiva. Multumesc pentru aprecieri, am sa transmit bucatica cu pricina si prietenei mele care a mesterit poza.

Andu,
daca am gasit putin farmec in ochiul tau critic e deja prea bine. Voi persevera.

DoDule,
mata ai un loc foarte special in inima mea, dar nu ma steptam la o asemenea misiva. Pai ar fi multe de vorbit aici, despre molii, bomboane si paiine. Paiinea, da, erau franzelele alea romanesti care intr-o zi doua se faceau ca piatra, daca luai o paiine in cap, ala erai. Paiinile astea de aici se strica inainte sa se usuce, au vre-o suta de ingrediente in ele. De-aia luam paine de la organic store, sau facem noi. Are alt gust cu struguri (sau cu pepene).

Luchi,
fiecare cu usa lui, dar tie am sa-ti las intotdeauna un semn pe zid, cat mai aproape de coltul cu cafea si dulceata :)

Puteam tocmai eu, o mare admiratoare a lui Solomon, sa trec pe aici fara sa las o zgarietura? Nu puteam. Vreme este sa scrii si vreme sa citesti :) Frumusetea n-ar fi frumusete fara intelepciunea dinauntrul ei.

Ne plac fete dezbracate
dezbracate, da-narmate!

Imi place cum gandesti :)

Am o slabiciune pentru scurt metrajele cu samurai si pentru infinitatile derulate in aici si acum. Ti-as da o medalie, dar mai bine uite o sticla de sake.

Putine sunt cuvintele care imi aduc in minte imagini atat de vii, amintiri despre locuri niciodata umblate.

La tine seara, la mine pauza de pranz (timpul cand ma tin de blestematii pe agonie).
Daca am reusit sa marchez un punctulet intr-o inima, tot n-am scris degeaba. E mai mult un fel de remember, de aceea a fost incadrata la personale... sper ca undeva si altcineva zambeste.

Nu multa lume poate sa scrie despre Dumnezeu cu atata candoare si inventivitate. Din nou m-ai atins.

\"dacă mă ginea țiganca
cum îi șuteam din petale
pe garoi, mie, la șale
l-ar fi pus să-mi dea cu zbanga\"

numai si pentru catrenul asta ar trebui sa te ierte :)

Despre moarte in sine nu stiu, dar pot sa jur ca asteptarea e neplacuta. In versurile tale misca viata. Ce bine.

Uite o atitudine normala. Cat despre inspiratie si nivel, ce au una cu alta si cu... prefectura? Scrie tu cand ai ceva de impartasit si de restul se ocupa soarta :)

\"eram atât de frumoasă atunci la picioarele tale
și eram atât de speriată\"

Nu e nevoie de mai mult.

Cu admiratie,