Hanna Segal

Bravo, Nicolle, asta e un articol care pune suflet si dragoste peste ranile lasate de un DJ iresponsabil. Felicitari si pentru Mae si ceilalti, care fac cinste comunitatii de limba romana.
Cu drag pentru toti,

Un text plin de farmec si de neprevazut. Conspiratia pardesiului a fost scoasa deja in evidenta de altcineva, asa ca n-am sa mai bat moneda pe asta, am sa ma declar doar impresionata de realismul pisalogelii materne.... ah mamele astea!

Imi pare bine sa aflu de existenta expozitiei... sper sa isi indeplineasca misiunea... e un genocid ignorat de prea multa lume, dar sunt si cei care n-au uitat si nu vor uita... pana la urma Hitler n-a avut dreptate:)

Am citit articolul (chiar și comentariile) cu interes, chiar dacă nu avem aceeași religie. Am constatat (fără prea multă surprindere) că și în curtea vecinului există contradicții și fricțiuni. Acum, nu mă bucur de răceala caprei lui, ca și a mea strănută des. Astea sunt bolile interente ale oricărei religii organizate. Poate, dupa atăția ani de comunism, în Romania s-a facut exces de zel și ortodoxia a dorit să recupereze ceea ce i se parea că îi aparține de drept. Pendulului îi ia un timp sa se așeze pe aurita axa de mijloc. Oricum, luați Grecia ca exemplu că se putea și mai rău… e un studiu de caz interesant.
Altfel, sentimentul religios e adânc înrădăcinat în om, dar practica ne omoară :) Vrem o religie care să ne facă respectabili din punct de vedere social, dar care altfel să ne lase neschimbați. Parerea mea e că necredința nu se refera la ceea ce credem sau nu credem ci la faptul ca mulți pretind să creadă ceea ce nu cred de fapt.
Cu multumiri pentru Nicoleta, care a postat articolul si fara de care toate aceste lucruri n-ar fi fost spuse… si cu o strangere de mana pentru Paul Bogdan care m-a facut sa rad cu lacrimi si a dovedit ca nu e doar un editor vesnic la panda ci si OM.

Pe drept cuvant noi suntem sexul frumos, Adriane si tu te-ai prins :)... ca stateam si ma gandeam cum ar suna chestia asta daca eu as scrie Barbati, barbati... parca nu mai curge asa divin-felin peste sticla fumurie, nu? Dar as putea sa incerc sa gasesc cativa macishti albastri-palizi care sa faca putina figuratie intr-un scurtmetraj :)
Cu drag,

Intr-adevar, simpatica cerneala :) pentru brodat apusul cu perle.
Inscriptia pe maneca apusului mi-a adus aminte de o fata de emir din Cordoba (Walladah-al-Mustakfi), care si-a scris pe maneca hainei: \"Am sa las dragostea sa imi vada obrazul si am sa ii dau sarutarile mele.\" Norocul ei ca era fata de emir :)

M-am plimbat o clipa prin templul maur si am deschis usile camerelor de peruzea... mirosea a leandru si a ochi de caprioara... am plecat tocmai cand pe cer trecea un cantec :)

Cum vezi, \"curajosii\" nu sunt asa putini... Un text care compenseaza lipsa diacriticelor :)
Nu voi reitera concluziile precedentilor (totusi, responsabilitatea se imparte in doi: nici specii parazite fara paraziti si nici invers)... Voi zice doar ca \"baietoi\" e un termen care nu rimeaza cu fasoane, fitze, figuri si dependenta. Poate dorea sa semnifice absenta acelor curbe :) si nu o stare de spirit.

Eu n-am plici, ba chiar las uneori un pic de zahar pe o farfurioara. Musca e si ea o veriga in ecosistem si unde sunt muste vor fi intotdeauna si paienjeni. Ai grija, nu te lasa pe paharul de vin, sau macar, incearca sa zbori drept dupa aceea, sa nu se prinda comisia de acordare a permiselor de zbor.
Mi-a placut cuvantarea mustei... seamana putin cu un poem scris de o molie pe care l-am citit odata de mult, un ins simpatic, dar care s-a fript din neatentie :)

Samantha, mare vrajitoare esti, din cauza ta m-am (re)logat sa-ti las un semn de multumire... pentru cafea :)))))))
De, as putea sa spun ca toate lucrurile arata intr-o directie atunci cand in cana gasesti ceasul lui Mihai in cana ta. Cum o fi cafeaua cu melci.... sau poliropi?
Un pupic pentru Tudorel :)

Un tribut sincer si un articol excelent. Din pacate, lumea e acum putin mai saraca.

\"Atunci când în eprubeta destinului
Mi se pregătește substanța
Care să-mi dea șah\"

Ma, sa nu te deochi (in post)! Am sa vorbesc cu eprubeta sa stea bland deocamdata, cat despre sah, reginele se fura, cu tot cu cerceii de sarutat manutele :)

Ca posesor (in copilarie) a ciobanesc german si cativa pisoi, nu sunt de acord cu cele ce ai cuvantat inainte. Dar povestirile (chiar asa negre la suflet) sunt bestiale si iti fac multa cinste. Oare sangele rece nu duce in final la condensarea colesterolului pe peretii arterelor? :)

\"Admir acei oameni care poartă expresia nedisimulată a dobândirii lumii prin liniște, experiență de viață și bucurii simple.\"
Si eu :)

Tu esti ultima licorna, scapand mereu printre mainile calice ale celor care vor sa prefaca in cifre vorbele dragostei.

Ce e mai bun decat putina iubire de la tiparnita electronica in pauza de pranz? Poate numai mirosul de liliac alb care ne pupa apasat pe gura in timp ce jucam jocul cu margelele de sticla. In margica de sticla albastra e un oras mic, cu multe cutii de scrisori... pe strazile lui se plimba in zori o fata, cu parul lung de fericire :)

Usa laboratorului ramane deschisa pentru experiment. Murphy imi sopteste ca audienta e intotdeauna invers proportionala cu timpul petrecut scriind. De data aceasta, zeii au fost buni cu ceva mazgalit pe genunchi (Nu se intampla intotdeauna si nu incerca sa mazgalesti pe genunchi ca sa obtii audienta, ca nu merge, bombane Murphy, pe care momentan il ignor.)
Chestia aia cu \"daca as fi trait\" s-a scris singura, nu prea am ce sa comentez... ma gandeam vag cum ar fi fost daca as fi fost barbat, cum as fi vazut lumea, indragostit fiind, (deci e scrisa din prespectiva unui barbat, care e incert din cauza ca n-a apucat sa fie) ... cam asa... cat despre trecatoarele stari ale mintii, cu totii le experimentam intr-o veselie. In rest, sper sa nu deduca lumea pe nedrept ca am bransamentele puse invers:) O sa scriu data viitoare o chestie intitulata :\"Imi plac barbatii\" (Cat de prozaica esti, fata draga, zice Murphy, hai la tetea sa-ti dea un pupic).

In rest, de bine tuturor care au aburit oglinda in compania mea, ego-ul meu vioi va multumeste :)... si contrar unor pareri populare, nici eu nu stiu care e sensul vietii.

Cu bastonul mai rascolesc fotografiile arse cu drumurile noastre pe cămpuri fară margini, sădite cu flăcari, cu săbii, cu sînge... incercand sa gasesc potcoavele care n-au stat niciodata prinse pe poarta casei. Cat mai costa un ceas cu furnici? :)

Ultima data cand am intrebat se dadeau amenzi maricute pentru depozitare de cadavre in strada... poate o prapastie ar cadra mai mult cu specialitatea casei :-)

Trecand in revista sirul de titluri fierbinti, am vazut ca intamplarea a pus una dupa alta \"te rog mamica coase-mi\" si \"semnul iubirii\". Poate... sau poate nu...
Si oamenii mari pot fi orfani. E un lux care face toti banii...