Ce-ți doresc eu ție, dulce agonie…

Musca este o insectă zburatoare, de culoare închisă, care se (prea) înmulțește prin ouă. Are nefericitul statul al incertitudinii, în sensul că nu i s-a spus niciodată clar: “ești o insectă dăunătoare”, dar nici nu se va bucura vreodată de statutul privilegiat al unui fluture primăvara. Musca deranjează în mod sistematic gospodinele, care încearcă din răsputeri sa-și tină casa bec, iar ea se impotrivește din toți... rănunchii. Noroc mare cu pescarii, care i-au descoperit neprețuita calitate de momeală pentru pești și cu cei dedulciți la arta vorbelor - adică scriitorii – care i-au atribuit (pe bună dreptate) licențe mai mult sau mai puțin poetice: “te bagi ca musca în lapte”, “bazâi într-una, ca o muscă”. Sau, mai recenta expresie, dar mai puțin reproductibilă: “te bagi ca musca în c... calului”. Să-mi fie iertată exprimarea, dar asta e expresia. Fac o scurtă și dreaptă paranteza, zilele trecute am mai auzit una, tot legată de regnul animal, sinonimă cu cele de mai sus: “sari ca broasca în asfalt”. Am închis. Paranteza. De vreo două luni de zile, atrasă de dulceața acestui site, am început să bâzâi și eu pe aici, asemeni insectei descrise mai sus. Ca într-un univers real, și aici mi-au plăcut câteva texte, m-au dezgustat altele, m-au distrat unii autori, m-au revoltat unii cenzori. Cel mai tare m-a izbit, însă, încercarea de comunicare între oameni, sub aparenta acoperire a unui presupus anonimat. Cel mai tare mi-a placut patosul cu care se suțin idei sau argumente. Cel mai rău m-am simțit atunci când vedeam și aici unele gospodine cu pliciul. Sau altele, mai evoluate tehnico-tactic, cu spray-uri, prafuri sau dispozitive anti...orice. La un moment dat, a început și aici o curățenie de Paști. Cu mânecile suflecate, se ștergeau geamuri, dușumele, se spălau mileuri din macramé, se apretau fețe de masă și grijulii, gospodinele, alegau cu pliciul trei biete muște amețite. Cu o ardoare care te ducea cu gândul ca întreaga tagmă “muștească” va fi rasă de pe fața pământului. Nu c-ar fi ceva rău în asta, dar s-ar împuțina astfel hrana pentru păsări, ar dispărea fala și mândria pescarului care dă la undiță cu muște, n-ai mai știi când a venit vremea frumoasă și n-ai mai avea termen de comparație, să vezi cât de răi sunt țânțarii, păienjenii, viespile, urechelnițele ș.a. Și nu în ultimul rând, curățenia asta i-a facut pe oameni să uite (sper din tot sufletul că e temporar și își vor aminti în timp util) unul din multele motive pentru care e făcută: de Paști. O să spuneți că la catolici a trecut, că evreii n-au acum, că musulmanii, că nu știu ce... Da’ntreb și io, ca musca: n-ar fi mai simplu să vă bucurați că vine o sărbătoare – orice fel ar fi ea - și aveți unde-o petrece, să trageți o petrecere cu vin bun și cântec vechi, să vă curățiti atât cât vă stă bine, să faceți exerciții de înțelegere unii cu alții (c-or să vă iasă, din mai multe încercări) și să nu mai omorâți după muște, fiindcă, vă jur, eu, sunt adesea folositoare? P.S: „n-ar fi mai simplu să vă bucurați că vine o sărbătoare – orice fel ar fi ea - și aveți unde-o petrece” a se citi – că scriu oameni, că au unde să scrie, că nu scriu toți la fel și că fac și comentarii – oricare ar fi ele, înseamnă că s-a citit cel ce e comentat. Semnat: O muscă oarecum proastă