Hanna Segal

Lory, multumesc mult pentru articolul asta, care putea fi scris de multa lume, dar a fost scris de tine.
Nu mai cred de mult in buna credinta a guvernului roman. Poate ca noi varsam o lacrima pentru ei, dar guvernul isi face calcule mai departe.
Ii adresez rugaciunea mea lui Dumnezeu sa-i pazeasca.

Lucian, multumesc pentru comentariul care depaseste cu mult textul. Si mie imi place R.A.C.L.A. si da, Rimaru e un om care versifica mult peste medie. Ma plec in fata lui.

Lory, da, e un strigat impotriva unei lumi ipocrite, care in numele unor minciuni distruge vieti. Poate lua diferite forme, poatea avea diferite nuante. Poezia nu e in mod necesar numai in cuvinte domestice. Exista si flori de lotus si flori de mucegai.

Ionut Mihai, asta n-a fost hip-hop, a fost o chestie cu flavor pe post de experiment. Vezi comentariul lui Jessy, dansul a fost cauza si destinatarul.

Caludiu, eu mai greu cu cartea romaneasca, in masura in care nu se gaseste pe Amazon.com, dar promit sa fac o incercare. Multam.

Florin, multam si eu de trecere. Trebuie sa existe multe si variate genuri intr-o societate pluralista :)

Elena, uite cum ma impingi tu pe mine sa pun mana pe spray :) De data asta zic nu din oaresice motive intemeiate : sunt inginer de mediu, am lucrat pentru Environment Canada, vreau sa ma intorc acolo dupa ce termin masterul…nu prea se face, deci :) Dar imi vad de grafica, spoind ecranul.

Radu, azi am vazut un comentariu de la tine pe o personala de a mea, pot sa mor ferice. Nici macar nu e ironie. Multumesc mult pentru cele scrise pe marginea tentativei mele free style. Imi pare rau ca destinatarul a ramas nedumerit, in ciuda bunelor mele intentii, ce vreti,… nimeni nu-i perfect. Nici macar Steven Seagal (cu care in ciuda unor zvonuri nu sunt mai ruda decat cu Bugsy Siegel :)

Asta chiar a fost buna (a se citi \"marfa\")... nu e din genul celor scurtute, dragute, dar aproape ca mi-au dat lacrimile si mie de extazul pustiuletului. Prea mult pentru el intr-o zi: si sutienul, si solo-ul si revelatia... Daca as avea mai mult tupeu, poate as pleca si eu la cersit cu chitara prin lume :)
In lipsa tupeului, imi place sa ma var pe la tine prin pagini, pe unde plangi dupa timpul pierdut pe forumuri, injurandu-te cu oameni care viseaza la libertate dar nu stiu ce e aia. Eu nu citesc textele pentru eticheta, ci pentru continut. Oricum, e mai bine sa faci terapie prin scris amuzand oamenii decat iritandu-i, dar fiecare dupa inclinatiile lui naturale.

Am eu o banuiala de ce am ajuns la off-topic, desi in cazul unor comentarii despre un chat, cam totul ar trebui incadrat in respectiva categorie. E foarte dificil sa scrii critica inteligenta la adresa unei chestii comice... in definitiv, eu sunt pentru terapia prin ras si daca inca mai pot sa scriu ceva structurat, inseamna ca nu m-am distrat suficient, sau ca a trecut deja efectul.

\"Deja nu mai este o glumă acest meci.\"
Multam mult ca m-ai facut sa rad cu lacrimi... Primul text, dar bun al naibii :))))

Bine te-am gasit, cu tirbuson cu tot si cu terminatorul de plush cu legitimatie. Un text de trei guvizi in cinci colturi :) Tin aproape !

Mai, Mark, ce sa cuvant eu la asta ?... oricum as da-o cad prost... In liceu am fost la cateva olimpiade pe tara (si un concurs pe meserii)... nu neg, a fost amuzant, dar bursele in Canada sunt mai maricute si inginerul e orisicat un om respectat. Sa fi stat in tara numai sa vad cum se duce industria chimica de rapa... parca nu e stilul meu.

De eram eu dl. Clinton
Aș fi zis-o fără frică:
“Astăzi vreau să pun o pată
Pe rochița ta, Monică!”

Sper sa nu ajung la off-topic pentru impertinență si felicitatri pentru inspirație, nene genunene

eu sunt pentru desprafuiri repetate... sufletul nu poate sa stea cu aripile stranse, nu da bine pentru circulatie (apar chegurile)... cand isi flutura aripile, inerent, o parte din praf se duce... poate chiar praful de creta cu care desenam uneori fortati de evenimente gura aia de smilie...

excelent tristih, Anne, probabil numele strazii incita la... nonviolenta :) pe cei suficient de sensibili sa prinda o vibratie buna

Comandantul Feng

Doișpe tije de bambus
Să-mi plantezi pân’ la prânz
În noroi !
Cin’ ți-a scris poezii
Cu pereți și copii
Tu sa-mi spui,
Că vă bat pe amândoi!

Zici că ești un ecou -
Te-aranjez eu din nou
Și pe seară te pun la săpat

Până mâna te doare
Și-o să cazi din picioare,
Poate așa te lași de cântat!

Bine ca mai da cineva cu tatii astia de pamant, cel putin in scris... ca si cu vanzatorii de carne vie la colt... Ceea ce facem se intoarce mai devreme sau mai tarziu impotriva noastra, dar in circuitul asta multe suflete se umplu de bube si de cicatrici. Oare ipocrizia o fi de post?

Dragilor, istoria are cam aceeasi relatie cu adevarul pe care teologia o are cu religia, adica nici una care sa merite discutata... totusi, daca nu privim ororile istorice in fata suntem niste oameni incapabili sa invatam ceva si pasibili sa le repetam (sub alte pretexte, desigur). Ca sa nu mai vorbim despre empatia cu care am fost daruiti ca specie, un instinct pe care oricum suntem capabili sa il suprimam pe timp nelimitat. Din nefericire, poza pe care am postat-o nu vine dintr-un film. Mai aveam o poza, in care respectivul soldat japonez ranjeste fericit cu capul celuilalt in mana, dar am ales sa postez \"before\" in loc de \"after\" pentru a nu leza sensibilitatea cititorului.

Oricum, ma amuza ca textul meu mai suscita interes, intrucat gloria pe agonie e de scurta durata si asta nici macar n-a reusit sa devina un subiect fierbinte. N-am mai urmarit indeaproape cearta dintre Japonia si China in ultima vreme. Stiu ca s-au mai spart niste geamuri si s-a scandat \"afara cu porcii japonezi\"...
Despre gnoseologie numai de bine, desi nu prea mergem de mana. In sensul ca nu sunt un cunoscator al teoriei cunoasterii si incercarile mele de a tranzactiona in asta ar fi cel mult... sferti-docte :) Traim intr-o epoca in care informatia se transmite prin mediul scrisului si ceea ce este de interpretat va fi interpretat (si denaturat) atat cat exista timp, interes si resurse. Eu tin in secret cu vremurile in care cunoasterea se transmitea de la maestru la discipol... dar raman un om realist.

Chiar intentionam sa-ti multumesc pentru schimbare, dar nu voiam sa te plictisesc cu un mail. Mai ales partea cu paginile multiple, la texte/comentarii e un mare ajutor... fiind un animal social, comentez mult si pagina veche se derula la infinit. In plus acum arata mai profesional, e mai accesibila si sorteaza textele pe categorii. N-am pretentii de e-book, dar sunt oameni care in mod sigur vor beneficia din asta.
Cu multumiri si curiozitate asupra schimbarilor viitoare:)

Pentru ca mi-a placut prea mult, i-am facut chiar si o ilustratie de suflet. S-ar putea sa nu reflecte viziunea ta, dar a fost o incercare.

http://www.agonia.ro/index.php/personals/117745/index.html

Poza imi apartine (are si doua initiale palide, intr-un colt :)... multumesc de trecere, Elena, ai ghicit bine :)

Ochii din cap mi-au iesit,
Asa tare ce-am privit
De la cap pan\' la sfarsit...
Poezie? N-am gasit.

N-am sanse sa pun mana pe roman, am ajuns intamplator in pagina asta, dar daca nu recunosc ca mi-a placut, ma bate al de sus. Ce m-a deranjat (poate si din cauza orei inintate la care citesc) e lipsa paragrafelor. O fi vre-un roman fluviu :) Macar mai pune un pod, doua.
Altfel, siguranta cu care e scris dovedeste mult exercitiu. O perversiune cu stil si care, culmea, are ceva de spus.

Uite, de data asta sunt la mila ta. Descifreaza-te :)
Daca e o chemare la viata, subscriu, dar sa te intorci in fiecare seara in calimara, ca plang amprentele cuvintelor prea rau :)

între patru ochi –
apusul a răsărit
într-o lacrimă.