Hanna Segal
Verificat@hanna-segal
„passing by”
Ca orice om aflat in diaspora scriu ca sa nu uit.
Pe textul:
„Corbii de Piatră" de Lory Cristea
vizita ta ma bucura, ca oricand... take the package, baby:)!
Nicolae,
de data asta intelegerea ta s-a ridicat mult deasupra experimentului meu, dar scriu aici repede un mesaj ca sunt bine sanatoasa si hematiile mele sunt toate la locul lor, in plina forma:)... cateodata mintea mea o mai ia razna, mai ales cand stau pe spate in iarba la munte si trec norii pe deasupra... imi place sa procesez imagini, imi plac imaginile socante, dar in a good way (adica n-o sa vedeti la mine chestii gretoase, scabroase sau indecente:)... ideea din raspunsul catre Mihai era ca eu rareori scriu poezie romantica blegoasa... in cazul de fata e un ca si cand, din perspectiva cuiva care isi priveste trecerea, in definitiv nu e nimic de speriat in asta, dar toate la timpul lor si cand decide Dumnezeu:)
Pe textul:
„Clipe de umbră" de Hanna Segal
cu multumiri pentru articol,
Pe textul:
„\"Regele moare\" de Eugen Ionescu, într-o montare de excepție, are un succes deosebit la teatrul \"Hébertot\" din Paris" de marlena braester
poate ca uneori lucrurile pe care le invatam despre Dumnezeu ne dauneaza intr-o societate cu limba si inima de lemn, dar la sfarsitul zile lacrimile astea sunt singurele care conteaza, spala bulibasii, harpiile intamplatoare ale destinului si alte urme de noroi... un om de o maretie deosebita, ferice de cei care au fost in prezenta lui.
Pe textul:
„Atît de departe de casă" de Nicolae Diaconescu
Al meu mobil e flip phone, asa ca nu ma zbat cine stie ce sa-i blochez tastatura, ca se indoaie din sale si se autoprotejeaza de conversati indiscrete. La serviciile cantarelor de baie am renuntat din cauza ca nu prea se merita, sunt lipsite de profesionalism si un kil de slana ocupa orisicat mai mult decat un kil de muschi... am decis deci in intelepciunea mea sa trag de fiare, luptandu-ma crancen cu volumul mai degraba decat cu masa (ca si cu alte piese de mobilier)
Sfatul lui Adrian mi se pare interesant, totul e sa fie telefonul bine incarcat in caz ca e pierdut prin lenjerie:)
cu multumiri pentru text si la mai multe,
Pe textul:
„Kakaia tiehnika" de Nicoleta Stefanescu
am reparat abominabila balba cu copiii cu trei de i, a fost un typo, dar mi-a fost rusine vreo cinci minute... nici n-am stiut cum sa fug mai repede in Photoshop sa aduc i-ul de urechi:)
comentariul tau mi-a facut o deosebita placere pentru ca a prins esenta muncii mele cu cuvintele, ideea a fost sa iasa un fel de dar nu chiar. Am recurs la niste mici elemente de cantec ladino presarate ici colo, plus un pic de flavor 60 A.D., altfel se adreseaza oricui. Daca imi gasesc textul pe Etno, cu atat mai bine, nu sunt carcotasa, scriu ca sa ma destind si ca sa comunic:)
Livia,
o intalnire norocoasa, ma bucur sa te am in trecere prin pagina mea... in definitiv cantecul asta, mai mult decat portretul unui talhar, e portretul fetei care se scrie prin neputinta ei de a-si numi cele o mie si o suta de amintiri si emotii care se bat cap in cap
cu drag si multumiri,
Pe textul:
„Când aveam vreo cinsprezece ani" de Hanna Segal
multumesc mult pentru trecere, chiar ma interesa parerea ta (adica de obicei parerile sunt binevenite, dar parerea mea e oleaca mai parere). Acum chiar aveam nevoie de un pic de insight din partea ta asa ca nici nu stii ce ma bucur ca mi-ai lasat semn :) In cazul de fata scrisul s-a facut, dar imaginile sau ideile care vin de la celalalt sunt la fel de importante.
Atropa,
daca ai venit cu melodia, asta era si scopul, fiind un fel de manea (avant-la-lettre:)... titlul comentariului e chiar ideea cantecului.
multumesc si ne mai auzim la o canuta e sake:)
Pe textul:
„Când aveam vreo cinsprezece ani" de Hanna Segal
Splendid insumat... mai ales ca unele indulgente erau date in alb, adica aveai acoperire in avans:)... bine ca ai pus putin spalarea asta de creiere la colt, ca si stralucirea plachetelor de tinichea din care unii fac bani fosnitori, iar altii castiga.... experienta :) Incerc sa inteleg si starea de spirit a celui care invita sa fie amagit, dar realitatea, chiar daca mai putin placuta, mi se pare un loc mai bun unde sa-ti agati palaria.
Pe textul:
„Visul unui țăran prost" de Nicolae Diaconescu
Mersi pentru relatare si mai trec.
Pe textul:
„VIRTUALIA – 200V (partea a II-a)" de Daniel Bratu
în virtutea rochiei tale, pielii tale.
un joc de cuvinte surprinzator si in acelasi timp natural, o scriitura fluida si nostalgica
placut mult,
Pe textul:
„voluptate cu violoncel" de mihai amaradia
ai zis bine, acesta nu este un poem de sau pentru dragoste... rareori o sa gasesti poeme de dragoste in paginile mele:)
in general la sfarsit de drum situatia e destul de delicata si de vindecat nu se mai vindeca... mai ales cand hematiile au ajuns pe iarba in numar mare:)
multumesc de trecere si sa ne citim cu placere
Pe textul:
„Clipe de umbră" de Hanna Segal
în salt istoric se-arcuiește Tigrul
o jerba de lichid cu fibre feline peste albastrul marilor noastre rani... superba si concisa alcatuire de cuvinte
cu drag,
Pe textul:
„Pe malul fluviului" de Corneliu Traian Atanasiu
Postez aici un zambet larg cu toata gura... nici nu stii cat iti multumesc pentru comentariul asta :) Man, u rock!
Cea mai meseriasa poveste cu vamesi si talhari pe care am citit-o de foarte, foarte multa vreme. Nu incurajez sub nici o forma talharia in contextul actual, dar la vremea respectiva si in contextul respectiv era un mod destul de candid (chiar daca brutal) de a face putina justitie sociala. Cei mai buni talhari/patrioti erau probabil cei de care se auzea, dar nu erau niciodata (re)vazuti... pentru ghinionisti existau intotdeauna cruci disponibile.
Pe textul:
„Când aveam vreo cinsprezece ani" de Hanna Segal
cu multumiri,
Pe textul:
„Cu pleoapele întredeschise" de lucian m
cu mult drag,
Pe textul:
„Când aveam vreo cinsprezece ani" de Hanna Segal
Pe textul:
„ku brutus" de Virgil Titarenco
du-te în visul condamnatului la moarte
superb... m-ai lasat fara cuvinte, doar cu o tristete imbracata in haina de ceata... versurile tale le-am copiat cu inima, cuvant cu cuvant, inca odata si inca odata... la sfarsit, cerceii fluturi isi iau zborul cu aripile grele de dragoste, amintiri si vise
Pe textul:
„Femeie cu haina de ceață" de Lory Cristea
La mai multe :)
Pe textul:
„Descântec de ursit" de Lory Cristea
Ca paranteza, multi din nazistii astia fermecatori si adorabili au fost primiti cu bratele deschise de guvernul canadian dupa razboi, in timp ce, in timpul Holocaustului granitele Canadei au ramas inchise pentru toti acei evrei carora li s-ar fi putut salva viata. Dar n-a fost sa fie. Pana pe la sfarsitul anilor 1990 nici macar un piciorus de nazist n-a fost urmarit de guvernul de la Ottawa.
Pe textul:
„Cauzele răului-1" de Eugen Galateanu
Pe textul:
„Întâlnirile fotografice de la Timișoara" de Nicole Pottier
Recomandat