Gudula Ionut Daniel

Regina mea, te rog în astă noapte Visele mele prefăle în realitate Strămută norii, stelele și luna Ca numai noi să strălucim pe cer întruna Îmbrățișați ... Cum nici o stea Nu e pe cer să stea

Nu căuta comori în lăzi Ci în eterne visuri! Nu căuta izbânzi în fapte de nesaț! Nu căuta cărări ce duc spre lumi cuprinse de patimi, pe sub ramuri de acaț! Nu căuta iubiri acolo

Lasă-mi privirea să te caute Să se cufunde în ochii tăi tomnatici Și-apoi Înecată în oceanul gândurilor tale Să răzbată semeț pentru amândoi. Lasă-mi privirea să te caute Și atinsă de

\"- Safir, tu mă iubești pe mine?\" Mă întreba adesea ea zâmbind -Doar ști ce mult însemni tu pentru mine Nu cred că e nevoie să-ți mai spun Jasmine. Dar îi spuneam în nopțile de vară De mii

Inocuitatea integrității ingenue Þi-a atins coarda Cea mai de sus a inimii Și ai vibrat Ai simțit pentru prima oară viața Un infern dantelat. Zăpușeala din spirit S-a făcut foc Foc ce arde

Te joci cu ursuleți de pluș, Zâmbești păpușii pe ascuns, Mă pupi și mă îmbrățișezi mereu, Ce dulce ești copilul meu! Alergi prin casă și te-ascunzi, Iar eu te caut până râzi Și-atunci te aflu

Am luat o lingură de speranță de două ori pe zi -Tratament pentru insipidele și incolorele mele răbufniri de viață. Timpul nu îl mai măsor cu ceasul ci cu cronometrul , pentru că fugim mereu

Cuvintele tale heraldice resorb insolitul metamorfozelor conjugale. Elocvent... Reverberez cu volatilizarea cuvintelor infame în neant. Muguri de curcubeu s-au ivit în petale de

Nu ești pierdut și nici uitat de toți Tu încă speri și cauți pe la porți Tributul antic... aur de Bizanț Orașul vieții mele, Piatra Neamț! Zâmbești la toți și nimeni nu îți știe Povestea

Călătorește Zeus, călătorește! Lovește două pietre și oamenilor dă-le focul Să știe că spre ei s-a-ntors acum norocul Și nu-i lăsa în beznă și durere O mână-ntinde-le și dă-le lor putere Putere

Ondină dulce și suav amară Unde alergi în nopțile de vară? Cu pașii mici și repezi retezi drumul Cauți iubitul? Dar poate că el unul S-a săturat să te aștepte-n noapte Și a plecat, ducându-se

-\"Sunt o urâtă!\"îți spui Și tu nu crezi Imaginea pe care în oglinzi O vezi... Îți pare falsă și năucitoare Dar nu-i așa Tu ești splendoare De ce nu crezi? -\"Eu sunt urâtă!\"îți spui Și

Soarele-i și el român, astăzi mândru ne zâmbește și-a luat hainele mai bune fiindcă azi sărbătorește. Cerul e și el român, ne unește în simțire, de pe orișice tărâm el ne aduce

E noapte! Pe treptele castelului meu Bântuit de regina Iubire Stăpânit de regele Soare Se aude un zgomot de pași Sacadați ca toaca ce moare. Prin creneluri, noaptea își târâie trenele, Iar

Te-am strigat Natașa Iar tu mi-ai spus atunci așa: \"Ia liubliu tebia!\" N-am înțeles ce-ai spus Și-am râs De graiul tău neînțeles și ascuns Și abia târziu am înțeles ceva Și-am spus și eu ca

Þi-ai înveșmântat cuvintele în haine de heruvim Simbioze halucinante a gândirii tale peremptorii. Sublim! Þi-ai emanicipat pașii cu care calci Inimile inocente ale cocorilor din zborul tău Spre

O cărămidă și înc-o cărămidă Lungi ziduri tu ridici în jurul tău Și lumea nu vrei s-o mai vezi, Timidă Tu te ascunzi în colțul tău. Te izolezi de toti, chiar și de tine Nu vrei sa mai iubești

Înflorind asemeni unei roze Te iviși în calea mea - nebună Iar când atinsei coarda vibrării Îți dezgoliși trupul petală cu petală Rămasei numai miezul crud al rozei Dar ce-ți păsa? Cunoscusei

Hai să pătrundem într-un nou univers Într-o inimă pură aflată în mers! Hai să deschidem o ușă blocată! Hai să zburăm pe bolta-nstelată! Hai să culegem romanițe și crini Să ne facem cununi de

Prin creneluri de hârtie Vezi oraşul în albastru Fermecat de-a ta magie Tu, copil de Zoroastru! Printre valuri azurii Vezi creneluri de hârtie În silentio stampa vii Dintr-un timp ce nu se