Poezie

Calugarita

2 min lectură·7 februarie 2009

Mediu

O cărămidă și înc-o cărămidă

Lungi ziduri tu ridici în jurul tău

Și lumea nu vrei s-o mai vezi,

Timidă

Tu te ascunzi în colțul tău.

Te izolezi de toti, chiar și de tine

Nu vrei sa mai iubești nicicând

Și lumii îi gasești anume vină

Că nu vrea sa te lase-n pace pe pământ.

Și lumea ți se pare prea infamă

Tu ești un înger coborât de Sus

Ar fi totuși un loc unde ai găsi pace

În mănăstirea lui Iisus.

Și pleci și-mbraci haina cea neagră

Și lunga de mireasă a lui Iisus

Pășești agale , bate toaca iată,

E-amurg și spre biserică te-ai dus.

Îți faci o cruce și te rogi în taină

Și împăcată ești cu tine și cu toți

Și vocea ta se-aude lin în strană

Și-n astă noapte ca și-n alte nopți.

Și de n-aș ști că ești un om aș spune

Că înger ești venit de-acolo Sus

Ca să-l vestească pe Iisus în lume

În lumea asta care ți-a apus.

Un zâmbet de adio și de-mpăcare lină

Cu lumea și cu Domnul pe chipul tău se vede

Nu pot cred decât că mergi in Rai, Acolo

E cel mai sigur lucru ce se poate crede.

O cărămidă și înc-o cărămidă

Lungi ziduri tu ridici în jurul tău

Și lumea nu vrei s-o mai vezi,

Timidă

Tu te ascunzi în colțul tău.

003.178

Gudula Ionut Daniel. “Calugarita.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gudula-ionut-daniel/poezie/1822364/calugarita

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.