Poezie

Piatra Neamt

ador orasul...

2 min lectură·19 noiembrie 2017

Mediu

Nu ești pierdut și nici uitat de toți

Tu încă speri și cauți pe la porți

Tributul antic... aur de Bizanț

Orașul vieții mele, Piatra Neamț!

Zâmbești la toți și nimeni nu îți știe

Povestea vieții, așa cum a fost...

Păcat!...Istoria-ți - frumoasă poezie

Nu pare să mai aibă azi un rost.

Copiii tăi nu știu în fapt de seară,

Poveștile trecute de demult,

Prințesele ce așteptau ca să apară

Bravi cavaleri cu paloș și cu scut.

Ieri dacii te-au clădit din piatră

Și Petrodava te numiră ei.

Pe lângă apa Bistriței - o mică vatră

Pentru giganții din Ceahlău...bravi semizei.

Ai fost cândva Kamena și din piatră

Ai făurit nuclee de idei

Potecile doar către tine pașii-mi poartă

Magnetizant ești și-n mileniul trei.

Când Sigismund de Luxemburg semnase

Vechi documente-n Piatra lui Crăciun

-Efigii ale timpului rămase

Să te amintească-n acel timp nebun-

În luptă la Rovine câștigase

Chiar bravul Mircea...Mircea cel Bătrân!

Și peste un secol, Ștefan te făcuse

Curte Domnească, dăruindu-ți turn...

Turnul Clopotniță, care să îți vestească

Când vine timpul rău dar și cel bun.

Și multe ai văzut, o știu prea bine

Și sper din suflet că vei mai vedea

Doar eu - un călător spre zări senine

În zbor, te voi privi...cetatea mea!

002.601

Gudula Ionut Daniel. “Piatra Neamt.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gudula-ionut-daniel/poezie/14116589/piatra-neamt

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.