Gudula Ionut Daniel

Exodul liturgic al muzicii tale În acorduri line, divine si calde Reverberează crescendo în suflet Iubirea din eternele noastre balade. Azi cerul asculta romantic, nostalgic Cum fericirea are

Inimi bipede căutând un culcuș Și zoriți de o zână De-un salbatic urcuș Pleca-vom noi capul pentru odihnă Un ceas, o noapte...eterna tihnă. Și dormind vom visa ceva frumos Sau o

Luna și-a aprins farul Mângâindu-ma cu razele ei Ca o habotnică Singură și tristă Etalându-și trupul plinuț Imaginea-i apoteotică. Amantă a nopții Se dezbracă rămânând Goală și

Călătorește Zeus, călătorește! Lovește două pietre și oamenilor dă-le focul Să știe că spre ei s-a-ntors acum norocul Și nu-i lăsa în beznă și durere O mână-ntinde-le și dă-le lor putere Putere

Noi, doi copaci Lumea-i pădure! Apropie-ți creanga iubito de creanga mea Să le cuprindem îndată Înfruntând vremuri grele cu ploi si furtuni Alegându-ne singuri o soartă. Murmură-ți frunza,

Eu sunt ultimul tău demiurg Căzut în avalanșa săruturilor tale ucigătoare Mi-ai ucis libertatea de a zbura De pe florile roșii de trandafir Și mă doare... Eu sunt ultimul tău demiurg

Ondină dulce și suav amară Unde alergi în nopțile de vară? Cu pașii mici și repezi retezi drumul Cauți iubitul? Dar poate că el unul S-a săturat să te aștepte-n noapte Și a plecat, ducându-se

\"- Safir, tu mă iubești pe mine?\" Mă întreba adesea ea zâmbind -Doar ști ce mult însemni tu pentru mine Nu cred că e nevoie să-ți mai spun Jasmine. Dar îi spuneam în nopțile de vară De mii

Oameni de ceară De sticlă În prag de seară Se plimbă pe afară Depănând povești din neant Despre fecioare Cu chipuri de briliant Și despre prinți Pe inorogi de dolomită În povești își

Ai născut în mine Sațietatea trăirilor irepugnabile Integritatea lor mă sperie Și mă încarcerează În Mizantropia universală. Apatic, am pierdut noțiunea timpului Atemporalitatea ai născut-o

Lasă-mi privirea să te caute Să se cufunde în ochii tăi tomnatici Și-apoi Înecată în oceanul gândurilor tale Să răzbată semeț pentru amândoi. Lasă-mi privirea să te caute Și atinsă de

Te-am strigat Natașa Iar tu mi-ai spus atunci așa: \"Ia liubliu tebia!\" N-am înțeles ce-ai spus Și-am râs De graiul tău neînțeles și ascuns Și abia târziu am înțeles ceva Și-am spus și eu ca

Regina mea, te rog în astă noapte Visele mele prefăle în realitate Strămută norii, stelele și luna Ca numai noi să strălucim pe cer întruna Îmbrățișați ... Cum nici o stea Nu e pe cer să stea

Am căutat în străfundul inimii mele Un răspuns Pe care să ți-l dau acum Când poate nu e prea târziu. Am căutat în străfundul inimii mele Și n-am găsit decât două cuvinte Ce se repetă la

E noapte! Pe treptele castelului meu Bântuit de regina Iubire Stăpânit de regele Soare Se aude un zgomot de pași Sacadați ca toaca ce moare. Prin creneluri, noaptea își târâie trenele, Iar

Înflorind asemeni unei roze Te iviși în calea mea - nebună Iar când atinsei coarda vibrării Îți dezgoliși trupul petală cu petală Rămasei numai miezul crud al rozei Dar ce-ți păsa? Cunoscusei

Din zâmbetul tău...am învățat să zâmbesc Cu zâmbetul tău ...m-am îndepărtat de mine Resuscitat de potopul cuvintelor mai puțin livide Am început să mă învolburez .. În râuri de iubire. Din

Inocuitatea integrității ingenue Þi-a atins coarda Cea mai de sus a inimii Și ai vibrat Ai simțit pentru prima oară viața Un infern dantelat. Zăpușeala din spirit S-a făcut foc Foc ce arde

O cărămidă și înc-o cărămidă Lungi ziduri tu ridici în jurul tău Și lumea nu vrei s-o mai vezi, Timidă Tu te ascunzi în colțul tău. Te izolezi de toti, chiar și de tine Nu vrei sa mai iubești

In inima mea au inceput sa cada Fulgi cenusii de zapada In inima mea au inceput sa apara Turturi de gheata amara In inima mea degerata De frigul iernilor grele Aisberguri se sparg in