În jur totul est roz,
Viața e un vis frumos...
Nu simți anii care trec,
Când pe tine te petrec.
Mă îndrăgostesc de viață,
Lângă tine în fiecare dimineață...
Viața e un vis frumos,
Peste tot
Pot să vorbesc și să zâmbesc,
Mereu să mint și să înșel.
Eu tot pe tine am să te iubesc,
Băiat cu ochii de mișel!
Mi-e dor privirea să-ți zăresc
În orice zi sau seară...
Și tandru-m suflet
Nu vreau să-ți spun niciun cuvânt...
Va fi o liniște ca de mormânt!
Și nu-mi doresc decât să vezi
Ce ți-ai dorit cu ochii limpezi...
Nu-ți dăruiesc nicio privire...
Decât un frumos vis de
Nu vreau să-ți spun niciun cuvânt...
Va fi o liniște ca de mormânt!
Și nu-mi doresc decât să vezi
Ce ți-ai dorit cu ochii limpezi...
Nu-ți dăruiesc nicio privire...
Decât un frumos vis de
Mi-am dorti să te iubesc
Și in suflet să-ți pășesc...
Tandru să te înconjor
Cu magia zorilor...
Ai vrut să mă amețești
Cu vorbe și cu povești!
Vise, gânduri, întâlniri
Au rămas doar
Se vede un soare după deal… Un soare rece, mare, galben, ce luminează leneș, dându-ne o idee palidă de lumină. Iarba tresare ușor încălzită și apoi se scutură de rouă sub ochii somnoroși ai
Ne atrage lumea, ne desparte viața.
Totul s-ar schimba de-am privi în față.
Se uită spre mare clipa de uitare
Se așteaptă luna înainte de culcare.
În clipa de iubire, în clipa de tăcere
Se
M-am trezit brusc din somn, din vis și am pășit cu piciorul gol pe iarba umedă… Eram într-o grădină verde, plină de flori portocali ce păreau că sunt lacrimile soarelui când apune.
Noaptea
Într-o zi am avut un vis ciudat. Eram undeva, departe, la munte, sub cerul albastru. Am văzut o cabană frumoasă, foarte cochetă, construită numai din bârne și pietre, care arăta foarte
Pe față-mi încremenește-un rânjet forțat până-n eternitate! Râsul apare strident când încercăm să mințim mai natural.
Te știu, mă știi, ne cunoaștem. De ce mai încercăm să ne mințim?
Te
Culoarea ta, culoarea mea se-amestecă-n cerneală, în călimara vieții pentru a scrie povestea noastră. Vibrează-n sufletele noastre emoția cunoașterii luminii celuilalt, în zâmbetul tău, în zâmbetul
Sunt în centrul atenției, toată lumea mă privește, mă întreabă, mă ascultă, dar eu sunt mută. Eu nu aud nimic, decât sufletul meu care-mi vorbește. Eu nu aud inima cum îmi bate. Eu nu aud decât
Pe când stătea ea, acolo, rezemată de acel stejar bătrân și tremura din cer cădeau ca o binecuvântare fulgii albi de nea. Îi era foarte frig, căci era iarnă și ea era îmbrăcată într-o bluză veche
Noaptea, pe întuneric, se aude glasul singurătății… Se aude… ca un lup singuratic urlând la lună. E iarnă, e frig și până și copacii goi urlă unii la alții să se-audă. Zăpada îngheață orice
Sunt trei turle
întinse către cer.
Una e capul și
două sunt brațele
care cer.
Iertare!
strigă,
îndurare!
În jos: picioarele.
Rădăcini
adânc înfipte în pământ
ale unui popor
Mă simt ca un colaps financiar
Dezvoltat la nivelul bugetar-singular.
În mine simt cum putrezesc organele,
Văd viermii ce mă devorează.
Dar durerea nu se oprește!
O simt cum
Sunt un om uitat de lume,
O hârtie în neant,
Ce pe-ale valurilor spume
Se arată din înalt.
Sunt un om fără de nume
O poveste de demult,
O legendă, un mit tăcut,
Spus fără nici un
Prin pata-ntunecată de lumină
Se vede un soare de durere-nsângerat.
Pe un cer albastru pal
Se ridică un porumbel înjunghiat.
Prin întunericul luminii
S-a născut un fiu nenăscut.
Și prin
Între pereții camerei mele
E mult fum și multă durere...
De ce mi-e inima grea?
Unde-i momântul deschis?
Mi-e inima plină de apă
Și picură-ncet din ea,
Sânge-picătură grea...
Iar eu
Sufăr în tăcere
Și cu glas de miere,
Aud pașii tăi
Luând-o pe alte căi.
Lipsă de culoare,
Atâta paloare,
În ochii mei.
Lacrimi, durere și ploi.
Lumina înspăimântă
Ce-a mișcat