Texte în proză

Se vede un soare după deal… Un soare rece, mare, galben, ce luminează leneș, dându-ne o idee palidă de lumină. Iarba tresare ușor încălzită și apoi se scutură de rouă sub ochii somnoroși ai

GMGrigoropol Mihaela

0

0

M-am trezit brusc din somn, din vis și am pășit cu piciorul gol pe iarba umedă… Eram într-o grădină verde, plină de flori portocali ce păreau că sunt lacrimile soarelui când apune. Noaptea

GMGrigoropol Mihaela

0

0

Într-o zi am avut un vis ciudat. Eram undeva, departe, la munte, sub cerul albastru. Am văzut o cabană frumoasă, foarte cochetă, construită numai din bârne și pietre, care arăta foarte

GMGrigoropol Mihaela

0

0

Pe față-mi încremenește-un rânjet forțat până-n eternitate! Râsul apare strident când încercăm să mințim mai natural. Te știu, mă știi, ne cunoaștem. De ce mai încercăm să ne mințim? Te

GMGrigoropol Mihaela

0

0

Sunt în centrul atenției, toată lumea mă privește, mă întreabă, mă ascultă, dar eu sunt mută. Eu nu aud nimic, decât sufletul meu care-mi vorbește. Eu nu aud inima cum îmi bate. Eu nu aud decât

GMGrigoropol Mihaela

0

2

Pe când stătea ea, acolo, rezemată de acel stejar bătrân și tremura din cer cădeau ca o binecuvântare fulgii albi de nea. Îi era foarte frig, căci era iarnă și ea era îmbrăcată într-o bluză veche

GMGrigoropol Mihaela

0

1

Noaptea, pe întuneric, se aude glasul singurătății… Se aude… ca un lup singuratic urlând la lună. E iarnă, e frig și până și copacii goi urlă unii la alții să se-audă. Zăpada îngheață orice

GMGrigoropol Mihaela

0

0