La vie en rose...
În jur totul est roz, Viața e un vis frumos... Nu simți anii care trec, Când pe tine te petrec. Mă îndrăgostesc de viață, Lângă tine în fiecare dimineață... Viața e un vis frumos, Peste tot
Doua cuvinte sa-ti mai spun...
Pot să vorbesc și să zâmbesc, Mereu să mint și să înșel. Eu tot pe tine am să te iubesc, Băiat cu ochii de mișel! Mi-e dor privirea să-ți zăresc În orice zi sau seară... Și tandru-m suflet
Sa nu uiti...
Nu vreau să-ți spun niciun cuvânt... Va fi o liniște ca de mormânt! Și nu-mi doresc decât să vezi Ce ți-ai dorit cu ochii limpezi... Nu-ți dăruiesc nicio privire... Decât un frumos vis de
Sa nu uiti...
Nu vreau să-ți spun niciun cuvânt... Va fi o liniște ca de mormânt! Și nu-mi doresc decât să vezi Ce ți-ai dorit cu ochii limpezi... Nu-ți dăruiesc nicio privire... Decât un frumos vis de
Vorbe mute si povesti prostesti...
Mi-am dorti să te iubesc Și in suflet să-ți pășesc... Tandru să te înconjor Cu magia zorilor... Ai vrut să mă amețești Cu vorbe și cu povești! Vise, gânduri, întâlniri Au rămas doar
Absurd.Abstract.
Ne atrage lumea, ne desparte viața. Totul s-ar schimba de-am privi în față. Se uită spre mare clipa de uitare Se așteaptă luna înainte de culcare. În clipa de iubire, în clipa de tăcere Se
Biserica
Sunt trei turle întinse către cer. Una e capul și două sunt brațele care cer. Iertare! strigă, îndurare! În jos: picioarele. Rădăcini adânc înfipte în pământ ale unui popor
Sa simti...durere
Mă simt ca un colaps financiar Dezvoltat la nivelul bugetar-singular. În mine simt cum putrezesc organele, Văd viermii ce mă devorează. Dar durerea nu se oprește! O simt cum
In tacere
Sunt un om uitat de lume, O hârtie în neant, Ce pe-ale valurilor spume Se arată din înalt. Sunt un om fără de nume O poveste de demult, O legendă, un mit tăcut, Spus fără nici un
Despre lumina
Prin pata-ntunecată de lumină Se vede un soare de durere-nsângerat. Pe un cer albastru pal Se ridică un porumbel înjunghiat. Prin întunericul luminii S-a născut un fiu nenăscut. Și prin
Regret...
Între pereții camerei mele E mult fum și multă durere... De ce mi-e inima grea? Unde-i momântul deschis? Mi-e inima plină de apă Și picură-ncet din ea, Sânge-picătură grea... Iar eu
Suspine
Sufăr în tăcere Și cu glas de miere, Aud pașii tăi Luând-o pe alte căi. Lipsă de culoare, Atâta paloare, În ochii mei. Lacrimi, durere și ploi. Lumina înspăimântă Ce-a mișcat
Suferință
Mă închid mereu în mine... Totu-i negru-n jurul meu... Plânge sufletul din mine, Plânge iarna, Plâng și eu...
