Grig Salvan

spre cer te-am dus într-un zbor! ne aștepta ca un flutur un nor pasărea dimineții pe umăr ne șoptea noroc și un număr... soare soare ne vezi! cînd ne vezi îți vine să crezi că o parte din

nu fi năbădăios,mon ami! îmi zice un amic într-o zi lasă-te dus de nas ca un cal de pripas! lasă-te dus la potcovire de bună învoire lasă-te dus ca un mire și bea otrava subțire fără urmă de

hei! trec și eu pe bulevard! de-atîta chef de viață și ochii-mi ard! cu pieptul bombat cu părul de vînt fluturat încărcat de raze electrizat de soare beat de mișcare! mă uit și mă tot

stăpîne, stăpîne venit-am simbria să-ți cer! am o poftă grozavă s-ajung pe viața mea, boier! în carierele tale de piatră cu rîvnă am lucrat! slugă credincioasă ți-am fost un veac

iubito, iată, noaptea-i pe sfîrșite și zorile în păru-ți se desfac… mai dorm în inimi doruri ostenite ca ape tulburi ce-n străfunduri zac… ne strîngem amintirile în palme, ca lacrimi calde

învelește-mă ușor și spune-le tuturor că nu-s și nu-s! că pur și simplu m-am dus! că m-am săturat să stau acasă! că m-am săturat să stau la masă! că am scris ce-am avut de scris! că am zis

un gol am în suflet, un gol nesfîrșit și numai tăcerea-l mai poate cuprinde din tot ce-am avut și din tot ce-am iubit rămas-a doar clipa ce-n taină mă vinde... cuvintele toate mi s-au

înfiorate de tine în clipa cea sfîntă mîinile mele purtate de dragoste cîntă doar pentru tine un cîntec fierbinte de dor în noaptea de taină al inimii mele fior... eșarfă de sunete in noaptea

doamne,dacă totu-i un joc fă să mă joc și-n alt loc! nu mă ține mereu legat de-același pat ruginit legănat de-aceeași apă stătută scăldat! fă să mă ia în spate un vînt călător pe

de ce pămîntu-i plin de floare ca în niciunul dintre ani? flori în castani, flori pe răzoare: ea are optsprezece ani! cred că-nțelegeți de ce oare ea are optsprezece ani! ea e o tînără

Învățați să cântați din solz de pește! cântați de pierzare, cântați țigănește! cântați de profanare. cântați porcește! cântați de prohodire, cântați popește! cântați nemurirea, cântați-o

în crude ierburi caii tăi adastă aștepți, doinind, a Râului nevastă cămașa de mătase pururi castă desferecată-i azi pentru iubire… felină albă, trestie subțire Amalasunda – pînză de

lasă-te dus de sirene! de ce să te legi de catarg? ele sînt fete perene cu jocuri te-așteaptă în larg! lasă-te furat de-al lor cântec! de ce să te temi de fugit? cînd soarta te poartă în

- ce poezii interesante etalați dumneavoastră, domnule! da' de ce-or fi atît de verzi și de crude și dulci-amărui!?... - în sera mea subterană, doamnă eu sînt soarele care frămîntă

departe ești… atîta de departe c-abia cu gândul pot să te mîngîi port chipul tău în suflet ca pe-o carte ascunsă-n sîn… și noaptea căpătîi… departe ești… deșertul lung al zilei mi te-nfiripă