Un gradinar de-as fi...

un grădinar de-aș fi, de flori curate te-aș răsădi-ntr-un strat de lăcrămioare să-ți vindeci toate rănile-ndurate purificată-n flori de așteptare... și de-aș putea te-aș răsădi pe tine în tainice și dornice grădini cum te visai în nopțile senine scăldată în arome tari de crini... și ți-aș mai da o nouă așteptare în noua gară-a anilor ce vin că sufletul ți-e prins în căutare și-i însetat de magicul senin... mă uit în ochii tăi ca-ntr-o fîntînă cu apă din olimpul cel ceresc! ce dar să-ți fac? ce tainică grădină? cînd sufletul ți-e dar dumnezeiesc!