Floare de cristal

s-a născut cu mâinile reci e cu disperare iubită dar n-o să iubească în veci! e nefiresc de frumoasă dar rece și tăioasă ca o gură de coasă! suplă e și nespus de mlădioasă și unduitoare ca o trestie dar n-are căldură de bestie n-are doruri și nici dorinți nici măcar drag de părinți! iubește cu o patimă bine jucată răsfață cu multă știință și se lasă iscusit răsfățată dar niciodată pielea ei de catifea n-o să asude de patimă grea! înfrigurat ai să-ți amintești de ea ca de-o mantie răcoroasă de nea! ai să-ți amintești de chipul ei pal ca de-un nufăr tăios de cristal…