Grebenisan Mihai Marian

Nopți de cleștar pământul fixat parcă după luna timpului.

Pe pletele vântului, În lanțul amintirilor, Din fundul oceanului. Din abisul îndepărtat, Din nucleul Pământului, Din vârful muntelui, În înaltul cerului, Pe razele soarelui Din întregul

Multe gânduri și schimbari Când se comunică Foamete mare, se provoacă În schimb când sunt evitări Și hrana e redusă, pofta disparută.

Nu înțeleg de ce ești așa Revoltător, fără simțul umorului Nu mai ști de glumă Știu că te enervează Multe chestii pe care le eviți Printre care și eu. Aș mai spune multe Dar nu am

Trăim, cu speranța Ne lovim de un zid. Încercăm să ne ridicăm, Armele să le luăm; Să cucerim, lumea, Vedem în negru Zburăm prin alb Alergăm zăpăciți Pierduți în spațiu, Fără timp și

În cerc ne plimbăm Un rotund, continuu Fără să ne găsim Precum aflăm, Soarele și luna Mereu în căutare Cât e lumea de mare Spre zări abisale, Rotiri, încurcate, Pasuri, întunecate, În cerc

Nu e bine să pui la suflet chiar tot Dar e bine să asculți pe cineva la necaz Însă când tu ai vreo problemă Cu indiferență ești tratat! Am învățat, că la greu, toată lumea întoarce

Cu piciorușele goale alergăm pe nisipul auriu urmele ne sunt portocali în flăcări -ngălbenite secetea e după noi. Este cald pretutindeni peste tot e vară în întregul tablou zărești cum că e

Nu credeam că va veni ziua când sa pot vorbi, să ma simt bine și să am încredere in mine însumi! L-am întalnit întâmplător sau destinul ne era stabilit! Am devenit cei mai buni prieteni! Eu fiind o

Însumi privesc, uimit, Același eu, în chip Un tu diferit, Cu același suflet. Din minte luminez În oglindă reflectez Însumi gândesc, Același tu, găsesc! Eu la tine caut În a umbrelor

Toată lumea vorbește Toți știu de virus E ceva toxic în aer Că o fi covid 19 Nu contează ce e... Toată lumea se schimbă Pandemia e cu un scop Când se va trezi omul Să nu mai taie copacii Să

Mi dor de sufletul meu, Îmi lipsește pacea, Mi-e dor, de dragul său, Îmi lipsesc vorbele Și alintarea sa, Chiar și cuvântarea, Sfaturile, înțelegerea, persoanei dragi, Mi-e dor de tot. Îmi

Asemeni unui magnet Energii pozitive atrag Elimin vampirii energetici Purific răul absolut. Asemena unui cristal Vibrând lumini difuze Cu voci și umbre celeste Puterea nucleului

Cu toții avem O nemulțumire Mare sau mică Și fără motive De mai multe ori Uneori sau niciodată Prea egoiști Orgoloși peste măsură!

Mă lupt cu caloriile Luptă acerbă, între Grăsimile ucigatoare, Fără dulciuri, fără pâine. Este greu , acum căci Kilogramele greu se duc Cântarul arată încă mult Și după mult timp acul Puțin

Îngrozit și speriat, Stau și nu știu încă, Ce anume e de știut În viața, această lungă, Și ceea ce ne așteaptă! Ce s-a întâmplat? De ce oare să se ducă? Pentru ce-a plecat... Farmecul

Te iubesc și azi Te iubesc și mâine Te iubesc, dintotdeauna! Iuly, iubirea mea, ești tu! Voi fi al tău pe vecie, Fi a mea, iubire Pentru veșnicie, Să ne iubim la nesfârșit... În eternitate,

Învățăm de la oamenii mici, Pentru că marii oameni numesc rușine Faptul de a pierde și nu cel Ce înșală pentru a câștiga... Învățăm să iubim trupește și sufletește, Frumosul ne inspiră bunul ne

Primăvara a sosit Martie a venit Mărțișor a răsărit Roșu e e cu foc Pasiune și dorință Albul e noroc Puritate, dragoste Sinceritate și onoare Iarna ce a trecut Frigul uitat, Căldura

Vei înțelege mai târziu Sau poate niciodată Vei regreta asta o ști Dar răul nu se iartă Vei plânge cum am plâns și eu Vei plânge nu de mine Vei plânge că a suferit Un suflet către tine Și

Astăzi a fost o zi scurtă. Am fost pe Zip Line si pe Trolley. Multe gânduri am avut în timp ce urcam spre acestea. Se oprise de vreo două ori telescaunul. Era frig și ningea. A nins. A fost o zi

Zadarnic stau și privesc asupra-mi oglinda, cu diferite chestii mâzgălită cu lac sunt uneori egoist dar-mi place a mă citi. Îmi savurez ciocolata, dă inspirație simt ceva iubire, ură-n

Limba sfântă ne ajută, Ea e graiul omenesc, Suflu dumnezeiesc. Nu pur cuvântul rostit, Ci vorba zămâslită Pe care nu toți, o rostesc, Doar eu o grăiesc.

Paharul e aproape gol Pământul mamă mă cheamă Simt cum mă trage, Puterea mă lasă. Aș mai bea otravă Să nu mai sufăr Oameni chinuiți, E criză la toate! E secetă mare Inundații multe