Goea Maria Daniela

Dragă Florentina, mulțumesc pentru citire și comentariu.

Textul este o nevinovată glumă dulce-amăruie, pornind de la un fapt real - exact așa s-a întâmplat în acea seară de toamnă.
Nu am intenționat, nicidecum, să ironizez instituția gospodinei, din contră, să o pun în antiteză cu situația salariaților, a oamenilor transformați - de către rigorile rapacei societății moderne - în roboți. Toată ironia este adresată acestei stări de fapt - muncim orbește și, la un moment dat, nici nu mai știm pentru ce... Ca în povestea celor doi bătrâni care se judecă la tribunal de zeci de ani, timp în care au uitat de la ce au pornit cearta :)

Mulțumesc pentru trecere, o seară bună îți doresc!

Am citit dintr-o singură suflare. Sunteți un mare scriitor, a mai spus cineva.
Este uluitor cum imaginați subiectele, atât de variate, și povestiți, cu lux de amănunte, de parcă ați fi la fața locului.
Textul este fermecător: subiectul - deosebit, creionarea personajelor - excelentă, aluzii și observații fine, bine surprins și discret ironizat antagonismul Orient-Occident, și, totodată, atracția misterioasă, paradoxală și eternă dintre cele două civilizații (tipologii umane).
Tonul narațiunii - foarte potrivit cu subiectul: liniștit, meditativ, melancolic, ironic, dulce-amar.
V-aș acorda, din toată inima, steluță roșie (dacă aș fi în măsură).
Felicitări!

Un poem emoționant. Personal, consider orbirea ca fiind, probabil, cea mai mare dramă individuală. M-am dus cu gândul la zguduitoarea \"Dare de seamă despre orbi\" a lui E. Sabato și la universul halucinant al miniaturiștilor din \"Mă numesc Roșu\", de O. Pamuk, care își doreau sau chiar își provocau, deliberat, orbirea.
Poemul este cu adevărat senzorial, delicat (\"cum să-i explici îmbujorarea unui obraz\"), uman. Aplecarea asupra acestei teme este o dovadă de sensibilitate.

Descurcărețul
Ca să priceapă vânzătorul,
Fac semn din cap, de-o săptămână;
Dar îi voi face cu piciorul,
Să-mi vândă marfă pe sub mână.
(Ion Ruse)

Desigur că te va servi,
Și pe sub mână, de-o să poată,
Problema e de nu-i va fi,
Ulterior, încătușată!
:)

De apreciat efortul autorului de a cuprinde în aceeași epigramă toate elementele - cap, mână, picior.

Cunosc o doctoriță care,
Când sunt bolnav și merg la ea,
Mă pune iute pe picioare;
(De n-ar afla nevasta mea...)
(Florin Rotaru)

Dar și când va afla... Se știe -
Soțiile, chiar iubitoare,
Aplică \"tratamente\" care
Te lecuiesc de infamie!

Mulțumesc frumos, domnule Filip!

Iubesc nespus de mult tangoul nemuritor, mi-ați făcut o mare bucurie.

Vă doresc o primăvară senină, fericită.

Dana

Un text tulburător, un discurs grav, trist, asupra unor realități asemenea...

Eterna confruntare a masculinului cu femininul - aproape două specii diferite.

Bine surprinsă latura de prădător sexual și sentimental a bărbatului. O proză pe marginea căreia se poate reflecta - instinct, vanitate, orgoliu, cruzime - conștientizate sau nu...

Mi-a plăcut, succes în continuare!

Dana G.

... foarte puțin! :)

Florin, m-am bazat (nu știu dacă mi-a reușit foarte bine) pe non-sensul de a plăti (a cheltui) pentru a obține, în schimb, o... pierdere.

Epigrama mi-a fost sugerată de un personaj feminin monden, de la noi, care a cheltuit, de curând, 3.000 de euro (!) - salariul pe un an al multor oamneni -, pentru a pierde un număr de kilograme.

Îți mulțumesc pentru citire și observații.

Dana

Computer, toner, foi veline,
Acestea toate au un cost
Și, folosite-așa, ca tine,
E cheltuială fără rost...
(Florin Rotaru)

Cu-această epigramă dură
- Deși, probabil, n-ai habar -,
Ai pus o cruce, ca-n scriptură,
Destinului meu literar.

Realizare remarcabilă. Versificarea într-un grai (dialect) este mult mai dificilă decât pare, la prima vedere. Poanta e savuroasă, de asemenea.
Felicitări!

O poezie a rememorării anilor magici ai tinereții. Entuziasm, generozitate, prea-plinul inimii. Oare există ceva care să ne înduioșeze mai mult decât amintirea propriei tinereți?

Vă doresc din suflet numai bine!

Dana G.

Eu am pierdut din kilograme
In fiecare zi un pic,
De când sunt „liber” și mi-e foame,
Dar nu am cheltuit nimic.
(GPI)

Găsiși soluția, se pare,
Pentru aceia ce sunt grași:
O siluetă uimitoare
Obții, serviciul de ți-l lași!
:)

De câțiva ani, gestionarii
Acestui mic buget se tem
Că-s mult prea mulți pensionarii
Și vor să-i scoată din sistem...
(GPI)

Văzând cum vor ca să îi scoată
- De bătrânei n-au nici un drag -,
Mie îmi vine, nu o dată,
Pe guvernanți ca să îi bag...

Acuma ești curat, uscat,
Dar fără bani în buzunar!
Mai bine să te fi lăsat
În pace, chiar dacă murdar...
:)

Domnule Rodean,

Mulțumesc pentru citire și opinii.

Sunt încredințată de bunele intenții, atât ale dumneavoastră, cât și ale domnului Orășanu, pentru care vă mulțumesc amândurora. Am înțeles mesajul.
Menționez că nu am generalizat, am spus \"destui bărbați\", nu \"toți bărbații\".
Aș putea dezvolta și argumenta mult, legat de această epigramă, dar cred că e mai bine să mă abțin. Oricum, nu aș fi înțeleasă de către bărbați.

Pentru a nuanța, dedic epigrama, cu prioritate, bărbaților care își părăsesc soțiile, după zeci de ani de căsătorie, pentru duduițe care au o treime din vârsta lor.

Cu stimă,
D.G.

Un singur lucru am de precizat,
Căci, orișicum, ca să te mint nu pot:
E drept că stau la masă dezbrăcat,
Dar tu încerci să mă dezbraci de tot...
(Ioan Toderașcu)

Deja, fiind tu dezbrăcat,
Eu ce aș mai putea să-ți cer?
Doar, eventual, un mic rabat:
Să te dezbraci de... caracter.

Într-un fel, ne-ai arătat
Un instantaneu din casă:
Seara, când te-așezi la masă,
Dumneata ești... dezbrăcat!
:)

1.De-aia-i plin și de femei
Ce s-ar face luntre-punte
Ca punând mâna pe ei
Să îi pupe drept în frunte.
(Sorin Olariu)

Mulți bărbați - musai s-o zic -,
Ce sunt sărutați pe frunte,
Nu pot faptul a-l ascunde -
Că sub ea nu au nimic.

Sorin, precizez: craniul (cu fruntea aferentă) rămâne la locul său (sus). Creierul coboară :)


2.Domnule Orășanu, cred că am demonstrat, prin tot ceea ce am scris până acum, că am stat departe de zona vulgară. Adevărul pe care l-am afirmat în epigramă, într-un mod mai direct (dar nu vulgar, consider), era - pentru mine - un \"must say\", o datorie. Am pus în fața a 99% din populația masculină a lumii o oglindă. Toți replicanții de pe pagina aceasta, aparțin restului de 1%, desigur :) Mulțumesc pentru apreciere!


3.Toți bărbații sunt \"căpoși\"
Și conform conceptului,
Au și cei neserioși,
Chiar și... capul pieptului.
(Ion Ruse)

Vreau să precizez că tema
Este creierul, nu capul -
Lipsa lui este problema
Și creează... handicapul.
:)


4.Nu vreau să spun vreo nerozie,
Dar am părerea mea, formată.
Ai scris precis în poezie.
Te văd că ești...documentată.
(Laurențiu Ghiță)

Observ ce este primprejur,
Notez atent, însă insist:
Doar pentru-atâta, vă conjur,
Nu trageți în epigramist!
:)

Toate cele bune!

Un adevărat jurnal de Don Juan și, totodată, un discret omagiu pe care autorul îl aduce iubirilor din viața lui. Mi-au plăcut ideea și stilul - nici lacrimogen, dar nici sprințar din cale-afară.
Aș sugera, dacă mi se permite, un titlu mai romantic - propun \"Loves of my life\" - remember Queen.

D.G.

Excelent! Am râs de la început până la sfârșit. Aveți talent, o imaginație și un umor inepuizabile. Felicitări!
Fiind o satiră, există, probabil, un personaj real care a inspirat-o...
:)

Cu apreciere,
D.G.