Goea Maria Daniela

Deși nu știu cum o s-o iei,
Îți spun părerea mea și basta:
Nu-mi place epigrama asta,
Dar mor după-autorul ei!...
:)

La mulți ani, venerabil, distins și valoros epigramist Constantin Iurașcu-Tataia!

a fi născut într-o zi atât de specială este un privilegiu, o carte de vizită pentru cei cu sufletul senin ca primăvara.

să ne fiți alături mulți ani!

sunt onorată de prezența și cuvintele dvs.

am scris această epigramă plecând de la celebrul titlu, pe care îl consider uluitor de sugestiv și de frumos, totodată.

la ora actuală, se întâmplă chestiuni care mă pun serios pe gânduri, mă îngrijorează chiar. am încercat să surprind cei trei timpi: trecut, prezent și viitor - viitorul se scrie azi, nu-i așa?

cât despre ultimul vers, sintagma \"exact la fel\" nu este întâmplătoare: am considerat că subliniază mai mult ironia, este mai mușcătoare - varianta inițială era \"Mai c-aș privi la fel și-n față\" (deci aveam rezolvare tehnică), dar verbul la condițional mi s-a părut prea blând, pe când \"exact la fel\" este mai tranșant și mai malițios, zic eu.

mulțumesc încă o dată
pentru încurajarea călduroasă și pentru aplecarea asupra acestei epigrame - sau catren, cum îl califică invidioșii :) - la care eu țin mult și care reprezintă o neliniștie transpusă într-un zâmbet în colțul gurii (din păcate).

și la încă mulți ani, de acum înainte, venerabil și valoros epigramist Constantin Iurașcu-Tataia!

Îți promit ca înainte,
Prin epigrama succesoare,
Că voi fi-ncolo cuminte,
Dar să-ntâlnesc o...fată mare!
(Johnny)

dragului confrate Ion Cuzuioc, care pretinde să fiu fată mare:

E-un domn distins, cu vorba dulce,
Făcând promisiuni frumoase
Femeilor - când să le culce,
Pretinde lucruri rușinoase...

zău, Johnny, la vârsta mea?...
:)

mulțumim, Laurențiu,
pentru delicație, adică pentru delicata dedicație!

\"și iar a venit primăvara, și iar ne mințim că-i frumos\", cum spunea un mare poet plecat...

Mi-imaginez, de bună seamă,
C-ai vrut să scrii o epigramă,
Și-n dimineața fără-o rază,
Răspund: intenția contează...

:)

mulțumim, maestre Ioan Toderașcu!

1.Românul, sătul de-așa viață,
(Și chiar m-am convins că nu-s bancuri),
Privește cu ciudă și-n față,
Și-n spate, ba chiar și... pe flancuri!
(N. Lunca)

Mânioși privim în spate,
Și pe flancuri, cum ai spus,
Tot la fel în față. Poate
Ne mai scapă Cel de Sus...

d-le Lunca, din titlul comentariului dvs am înțeles că ați înțeles :)
mulțumesc pentru prezență.

2.În sfârșit mi-am dat eu seama,
Și lucrul ăsta îmi convine;
Ca să-mi placă epigrama
E necesar să vin la tine.
(Ion Cuzuioc)

Eu mă duc spre epigramă,
Johnny vine către mine,
Dintre-acestea, care dramă
E mai mare, ghici, creștine?

dear Johnny, ferblețea :) mea, acum că ne-am luat oficial din dragoste, ai grijă că nu mai scapi de mine! :)

cu bine, dragi prieteni, pe curând!

1.Privesc în urmă, înspre carte,
Văd autorul, văd și drama,
Privesc în față, într-o parte,
Privesc... Dar nu văd epigrama.
(Florin Rotaru)

Ci lasă-i pe epigramiști
Să se pronunțe - e mai bine,
Iar tu, pentru că tot insiști,
Privește-mă, Florin, pe mine!

nici o aluzie, Florin, ești un epigramist extrem de talentat. am vrut numai să fiu malițioasă, atâta tot :)


2.Păi asta e și drama:
Desigur că privești,
Dar nu vezi epigrama
De mânios ce ești.
(Sorin Olariu)

Ai dreptate, Sorin!

Maître Florin e clar că are
O cecitate trecătoare,
Determinată, bunăoară,
De niște nervi de primăvară...


3.Te-am privit întâi în față,
Ca să trec apoi la spate,
Și-am conchis:ești bună țață,
Dar n-aș vrea să fac păcate.
(Ion Cuzuioc)

Regret să te anunț, confrate,
Destul de sec, dar elegant:
Dacă-ncetezi să faci păcate,
Nu vei mai fi interesant...

chiar n-ai găsit altă (c)rimă, Johnny? știu că țață e un regionalism pentru duduie, tanti, dar, totuși...:)
p.s. să nu uităm că primitărăm adicătelea carevasăzică mustrare de avertizare, so pune-ți olecuță frână la pana dumitale spurc... pardon, fermecată, drag confrate :)

domnilor, prieteni, vă mulțumesc și pe curând.

cele semnalate.

fiind și weekend, imaginația s-a înfierbântat, iar simpaticii replicanți s-au lăsat purtați, în frunte cu mine, desigur, de valurile șugubețe.
acum am revenit la mal și ne tragem sufletul.
:)

sunt convinsă că ne vom replia cu toții și vom emite replici tari și la obiect!

Deci,fii de-a gata,draga mea,
Precum e gata și-al meu ac;
(Johnny)

Sunt gata, și-am să vin cu drag,
La tine, Johnny, dar... un ac?!

Ești pofticios,confrate drag,
Dar dacă-ți cad chiar două fete,
Să-mi vii cu ele pe meleag,
Să ne distrăm pe îndelete!
(Johnny)

Trădare! Prin catrenu-ți brut,
Ai dovedit că infamia
E răspândită-n România
Dincoa\' și dincolo de Prut...

fantele Petrică începe să aibă prozeliți!

so, let it be war!

prieteni, ce prăpăd pe-aici! :)

să le luăm pe rând:

rescadențare și reeșalonare sunt, ambii, termeni bancari de bază.
inițial lucrasem epigrama la vocativ (mă adresam direct Creatorului) și folosind temenul \"reeșalonare\".
apoi am recurs la \"rescadențare\", căci aceasta a fost ideea de bază a epigramei: îi cer Domnului amânarea (mutarea la un alt termen, la o altă scadență) a morții. am ținut să evidențiez legătura timp-scadență.
vă mulțumesc pentru interesul arătat.


1.Smerită și bătând mătănii,
Te rogi în van la Creator:
Chemați și-aduși, la El, pe sănii,
Sunt iarna, cei ce au umor. :))
(Ion Ruse)

Frumos mai scrii, Cowboy, dar, vai,
Just more ten month am till I\'ll die?!

sunt născută în luna decembrie, și, iată, conform previziunilor distinsului Cowboy feat. Neti Sandu, voi urca pe sania finală tot atunci :)
mai glumim și noi, bineînțeles.


2.Cum dragostea-I o tot cerșești
Clipă de clipă, ceas de ceas
Și cum la rându-ți Îl iubești,
În plata Domnului te las.
(Ica Ungureanu)

Ca pe-o poetă de pripas,
De-acum, și Ica mă alungă -
Să sper, atât mi-a mai rămas,
Că Domnul nu e strâns la pungă...


3.Te-aștept la noapte puișor,
Să-ți stau de veghe ca străjer,
Dar pân-o fi,prin somn te-ador,
Căci am luat un somnifer.
(Ion Cuzuioc)

Să mă veghezi, desigur, vreau
(Dulce-i urarea ce mi-o faci!),
Dar, iartă-mă că-ți spun pe șleau,
Aș prefera să mă ataci...


4.Văzând că ești cam la strâmtoare,
M-am căutat prin portofel
Și îți ofer rescadențare,
Dar numai de te uzi nițel.
(GPI)

Nițel, ai spus? E viitură,
Și, cum ești fante fără frică,
De-o fi să mă înec, Petrică,
Mă resusciți gură la gură?

5.Daniela nu știu unde e

Spun sincer: m-am gândit la tine.
Îmi place și de Daniela,
Dar, cum se vede foarte bine,
Ea umblă creanga. Umblă lela.
(GPI)

Am fost la Johnny, and so what?
Discuții am vorbit, în pat -
Atâta tot. Adrenalina
Când ne-a crescut, am stins lumina...

îi mulțumesc Icăi pentru compliment și lui GPI pentru consacrarea sintagmei, atât de politically correct, \"Daniela, dragostea mea\" :)

sunteți minunați, my friends, vă mulțumesc tuturor!

Dacă vii la Ionel,
În grădina lui cu maci,
Vei servi un tulburel,
Ca să simți apoi ce faci!
(Ion)

Fii gata, Johnny, sunt pe drum,
C-am început să simt de-acum!
:)

dragă Teodor, cel mai mult mă bucură faptul că am câștigat încă un cititor. îți mulțumesc pentru reverență, sunt măgulită. chiar te rog să mai zăbovești, pentru că pregătesc ofensiva de primăvară, o să ai ce vedea! :)

legat de replica ta, să știi că este interesantă. e o replică la temă, ai folosit în fiecare vers elemente din șah, are un final (poantă) bun, surprinzător - \"pat\" este și element în șah. trebuie lucrată forma, prozodia.

propun:

Nebunii, dacă simți că-i pierzi,
Măcar o tură fii bărbat
Și o să vadă ea cai verzi,
Regina, când o bagi în pat.

replica mea:

Cu apă rece te îmbeți
Că o regină-ți va ceda,
Când... faptele-ți - e spusa ta -
Sunt simpli cai verzi pe pereți.

eu cred că merită - ai înclinație - să perseverezi pe drumul sinuos și deloc lejer, dar plin de satisfacții, al acestui gen literar fermecător. îți doresc succes!

răspunsul anterior era pentru Anormal și Tareuceanu, cer scuze.

1.Redau ipoteza ce spune -
Și nu-i, mai deloc, efemeră:
Motivele nu-s chiar comune -
Problema-i efectul de s(f)eră!
(Gigi Burlacu P.)

Căldură la nivel global,
Efect de seră, explicații...
De ce n-acceptă, în final,
Că pot fi și respinși, bărbații?

2.Eu m-aș mira de-aș ști vreo toantă,
Care-n viață-i plac doar banii,
Să-i fie cuiva amantă,
Când la el doarme cu anii?!
(Ion Cuzuioc)

Nu e răspunsu-mi tentativă
De-atac, însă e clar că ai,
Legat de-amante și parai,
O viziune... lucrativă.

prieteni, vă mulțumesc pentru popas și vă mai aștept.

Daniela, nu-mi rupe sufletul!

Ci nu mai plânge acușica
Și nu fi tare supărată,
Mai stai puțin să plece Ica
Și zău, te mai... primesc o dată.
(GPI)

Motto: \"Rică, fante de Obor\" M. R. Paraschivescu

Petrică, fante care ești,
O faci să plângă pe-o poetă
Ce te-a iubit... Să o primești,
De-o mai veni, cu verighetă.

cum să ne despărțim, Petrișor, tocmai de Dragobete, asta-i bună!

p.s. la partaj, cui îi revine umorul?

Sedusă și abandonată,
Mă-ntorc în lumea mea cea mică -
Și ce mult mă iubeai, odată,
Și ce mult te-am iubit, Petrică...

:)

Anda și Ica, vă mulțumesc pentru aprecieri, și voi sunteți super-talentate.
iar tu, Petrică, ești imbatabil (replica pentru Ica este genială).

așa precum am spus, mă retrag în micul meu univers, pentru a mai reflecta :)

cu bine, prieteni!

1. Fără mirare

Așa-i la noi,pe-aci,
Când căldura-i trece,
Ca soața într-o zi,
Să te lase...rece.
(Ion Cuzuioc)

Răspunsurile ce le dau tiranii,
Au în comun concluzia frapantă
Că, la soție, toate trec, cu anii,
Dar nu se trece, pururi, vreo amantă!

(a propos de o replică a lui Ion Ruse, în care spunea că frumusețea femeilor e trecătoare)

2. cu scuzele de rigoare

Eu cred că e o aiureală,
Și nu găsesc c-ar fi o cauză,
N-o să-l primească cu răceală
Nici dacă e la menopauză.
(Petru Miloș)

Sans doute, o explicație există
Că l-a primit, distantă, pe berbant:
Biata soție, nu prea mai rezistă -
Doar ce-l primise, caldă, pe amant...

prieteni, vă mulțumesc pentru trecere, vă mai aștept.

nu, Petrică, nu sunt un dandy, iar Anda nu mi-a arătat \"o altă lume\".
mă refeream la faptul că obiceiurile bărbaților nu se schimbă, ei fac toată viața \"probe\".
mi-ar fi plăcut să fiu primită, la tine în pagină, cu brațele deschise, fără condiții...
oricum, tristețea ta m-a impresionat, îți mai ofer o a doua șansă.

avem noroc, GPI, că nu citește nimeni bazaconiile pe care le înșirăm noi aici :)

servus, prieten talentat!

Iubirea noastră ce-nflorea
Mirific, tandru, diafan,
Ca pe un soi de iarbă rea,
Ai retezat-o, Daruan!
Eu plec, dar tot te mai iubesc,
Și-ți las, spre-aducere aminte,
Vorba: Adesea, năruiesc
O dragoste, doar trei cuvinte...

(în cazul nostru: (Dar... de probă!))

prieten drag, voi schimba ultimele trei versuri din poemul tău sublim, astfel:
\"Și-așa, idilele respinge,
Dar Dani, draga mea, de ciudă,
Rămâi la mine. Vom învinge!\"
și îl voi păstra cu sfințenie, pentru a-l arăta nepoților și strănepoților :)

GPI, ești mare, uriaș, genial, un talent!
din păcate, vei rămâne, de-a pururi... bărbat. și chestiunea aceasta nu se poate remedia.

adio, eu rămân cu mine, Petrică!
nu plânge, ci scrie \'nainte!

:)


confrate Ion Cuzuioc, mulțumesc frumos, sunt măgulită.