Goea Maria Daniela

\"găselnița e tare amuzantă și drăguță\"

simpatică, dar nici chiar așa! :)
scuze.

simpatică epigramă, Laurențiu, mi-a plăcut. găselnița e tare amuzantă și simpatică.
totuși, e un pic ambiguu cine a ținut cura: ea sau el? versul al doilea are o asonanță. eventual:

\"Ea dori să-l cucerească,
Dar să vezi ce potrivire:\"

replica mea:

Chit că viața are anse,
Și \'mnealui e un mișel,
Eu gândesc că-s slabe șanse
Să-l slăbească ea pe el.
:)

o surpriză plăcută, o bucurie pentru mine.
mulțumesc colectivului redacțional pentru încredere.

și... excelsior!
(mă refer, desigur, la treptele de calitate pe care, nădăjduiesc, le va atinge scriitura mea) :)

mulțumesc, Eugenia, pentru vestea cea bună.

îmi permit să afirm: dacă cineva ar scrie și despre opera subsemnatei măcar jumătate din cuvintele, atât de potrivite și de minunate, ale distinsului om de condei George Pașa, și tot aș considera că nu am trăit degeaba... :)

felicitări Poetului de esență tare Ioan-Mircea Popovici, ale cărui versuri ne transpun într-o lume atemporală, enigmatică și încifrată - lumea poeziei originare, în care serenitatea senzorială, a gândului și a cuvântului reprezintă, deopotrivă, un deziderat și o stare asumată conștient și programatic.
în preajma unui atare poet, se poate păși doar în vârful cuvintelor...

Florian, m-ai dat gata! Și eu care credeam că scriu mult... m-ai făcut să mă simt minusculă, insignifiantă, anulată (și este vorba aici doar de un fragment!)

prietene Florian, te felicit!
creația ta - nu știu cum să o numesc: epopee, fabulă, parabolă, poem - este remarcabilă din mai multe puncte de vedere: este originală (nu am mai citit ceva asemănător), foarte bine scrisă, amuzantă dar și cu miez. un produs literar care ni-l relevă pe omul de condei și de spirit Florian Abel în toată splendoarea valențelor lui creative - confirmate în timp - de poet, filozof, moralist, om de atitudine, de reflecție, de spirit și de umor. un periplu numai în aparență epic și șugubăț, în realitate o usturătoare diatribă geo-politico-socială, cu bătaie lungă și focusată, cum altfel?, pe arealul mioritic. întotdeauna am avut senzația că zâmbetul lui Florian Abel este secondat în penumbră de un scrâșnet din dinți, ca și cum filozoful l-ar trage permanent de mânecă pe poetul-umorist, amintindu-i că lumea poate fi și imperfectă.
m-a uimit umorul suculent, abundent (fiecare vers este o poantă, un calambur în sine), bogăția frumoasă și neostentativă a textului. de asemenea, tehnica excelentă, cursivitatea, naturalul, ne-forțarea.
pe scurt, o demonstrație literară în forță, amintindu-ne că Florian, deși se arată rar, este undeva acolo, cu mintea limpede, pana trează, umorul la purtător și, mai ales (cumva neliniștitor), cu ochii pe noi.
bravo, Florian!

1.
Hai să vorbim și de vopsirea ciorii:
De ce e rezervată dumneaei?
Fi\'ncă l-au degradat superiorii,
C-a prins-o degradându-se cu ei.
(Florian)

Floriane, taci tu, taci, dar și când le spui... uite că m-ai încuiat. replica ta este sclipitoare spre genială. mă crezi că nu am ce să îți răspund? se pare că am început să îmbătrânesc, pentru că replicile prea bune nu mă mai amuză, ci mă scot din sărite :)
glumesc, Florian, și te felicit prntru replică.
voi reveni, dacă îmi vine vreo idee. îți mulțumesc pentru popas (ești foarte scump la vedere).

2.
Călare pe ceva ce scoate fum,
În urbe a sosit un emisar
Și-a \"trâmbițat\": Să știți că de acum,
Femeia a ajuns... subcomisar!
(John)

Am sinapsele betege,
Căci mă-nvârt ca un șurub,
Încercând a înțelege:
Doamna asta-i numai \"sub\"?

John, primul vers este antologic de simpatic. mulțumesc pentru popas.

sunteți minunați, prieteni, pe curând și rămas bun!

da, într-adevăr, în această formă - cu \"la a doua\" în loc de \"numai\" (care strica ritmul), a doua variantă este mai bună.
îți mulțumesc, Dan, pentru interes, răbdare și argumentare.

Te întreb (și mă-nfior):
Ești, cumva, și tu, maior?
:)

o seară maximă, Dan!

epigramă finuță, subtilă, foarte bine scrisă.
personal, nu agreez subiectele despre moartea animăluțelor (tăierea găinii, a purcelului).
oricum, remarc un condei bine strunit, un autor talentat.

Să înfrunți niște glumeți,
Costibuluse, te riști?
Cine are nouă vieți?
Anumiți epigramiști...
:)

1.
Dan, sincer, mie îmi place mai mult prima variantă (așa sunt eu, demodat de fidea, pardon, fidelă). mulțumesc pentru efort și te mai aștept cu plăcere.

Voi rosti, Norică-bei,
Cuvințele care dor:
Toți berbanții duc, cu ei,
Bastonașul de maior...
:)

2.
Nu e cardul...ai dreptate;
sigur ea a remarcat!
Dar râde pe înfundate
fiindcă juna n-a aflat.
(Stela)

suntem în plin sezon estival, așa că voi da o replică jucăușă, de vacanță:

Cardurile noastre, poate,
Se vor umple vreodată...
Ce infam, maiorul, frate!
Mai poftiți și altădată!

vă mulțumesc, prieteni, pe curând.

Că-i trecută în rezervă,
oare cât de mult îi pasă?
De maiorul nu observă
cardul când acasă-și lasă.
(Stela)

Te surprinde peste poate
Gândul meu cam deplasat?
Cardul ăsta, din păcate,
Nu-i așa grozav la pat...
:)

Stela, nu trece de partea maiorilor eterni și universali :)

mulțumesc pentru vizită, te mai aștept.

\"În rezervă? Ce grad are?\"
Îl întreb, ușor absent.
\"Nu știu sigur, mi se pare
Că e sub...locotenent.
(Dan)

ce să spun, Dane, m-ai încuiat! replica este atât de bună, încât nu-mi rămâne decât să încerc un răspuns palid:

Mai întreb, privind urât:
- Iar această domnișoară?
- Mă descoși și tu atât...
Este clar că-i sub...maioară!

mulțumesc pentru popas, Dan, pe curând!

Ar fi fost mai mare-angoasa
(S-ar fi strâns mai tare șaiba),
C-un Congres pe la Pucioasa:
Vă lua, probabil, naiba!
:)

în primul rând, te salut, Petru. mă bucur că nu m-ai uitat :) și, de asemenea, că problema aceasta ți-a stârnit interesul.
într-adevăr, chestiunea este delicată (cum am mai spus), complexă și spinoasă, dar abordarea ta mi se pare absolut rezonabilă și fezabilă.
cel mai mult mă bucură faptul că unui adevărat artist al cuvântului migălit, așa cum este Petru Dincă, i-a plăcut miniatura mea șugubeață (dar câtă muncă în spatele celor patru rânduri, știi foarte bine).
mulțumesc, și te mai aștept cu plăcere.

Ai făcut un fals prognostic
Și degeaba ești pornită,
Li s-a pus un diagnostic:
Sunt polipi cu... sinuzită!
(Gigi)

Parlamentul, cred ei, frate,
Că-i Complex de Sănătate?

mulțumesc pentru vizită, Gigi, te salut!

de sarcasm, nicidecum, Ionel.
am vrut să spun că, în funcție de arealul etnico-geografic, aceeași noțiune are denumiri diferite, uneori foarte asemănătore, dar, totuși, diferite.
pe curând și toate cele bune!

te felicit, Ica, pentru premiu! de asemenea, și pe ceilalți colegi de sait premiați.
într-adevăr, cea mai reușită (poantă, tehnică, lipsă elemente \"mirositoare\") mi se pare prima, deși expresia \"în coadă de topor\" este forțată - se spune \"ești din topor\" sau ești \"coadă de topor\", expresiile având sensuri diferite (att: decât)
cea mai simpatică, deși cu un... iz :) rural cam pronunțat, mi se pare a treia - eventual, pentru evitarea familiei de cuvinte bovine să se spună \"de bou, de oaie sau de cal\".
succes în continuare!

Soțul azi e colonel,
Și nu mai calcă strâmb,
Căci o doamnă la hotel
Îi cântă-n pat la drâmb.
(Giovanni)

Se-ntâmplă-o chestie ciudată,
Zic eu, în respectivul pat -
În schimb, o veste minunată
Ne-aduce John: l-au avansat!

dar știu că ai găsit o rimă senzațională, Ionel :)
(eu știam de drâmbă, dar cu regionalismele și arhaismele e mai complicat)

mulțumesc pentru trecere și la bună revedere!

iubit fost și din nou actual prieten, pe scurt, Petrișor, dragostea mea :)

am insistat cu precizări mai ample, pentru că este vorba de o chestiune importantă în epigramă, delicată și controversată.
mințile noastre surori (ascuțite) și iubirea epigramatică (alo, se aude, intriganților? :) ) care ne unește au făcut posibilă realitatea (pe care tu, poetic, o numești plagiat, iar eu, realist, o numesc semn divin al dragostei noastre literare) de a pica pe aceeași poantă.

lăsând (doar puțin) gluma la o parte, mai spun că situațiunea în chestiune a fost favorizată puternic de faptul că \"strâmb\" are numai două rime valabile: \"carâmb\" și \"dâmb\" (\"tălâmb\" iese din discuție, fiind un termen jignitor, impropriu epigramei). ca atare, matematic, existau 50 la sută șanse să picăm pe aceeași rimă/poantă. lucru care s-a și întâmplat, spre bucuria mea, căci am nimerit fix în vânjoasele tale brațe literare, Petrișor.

mai în glumă, mai în serios, similitudinea în epigramă rămâne o realitate neliniștitoare, un bau-bau care transformă visul de glorie al epigramistului într-un coșmar. dar, dacă acest coșmar mă aduce în bătaia penei tale, pot spune că nu mă deranjează câtuși de puțin, dimpotrivă.

iubirea e un lucru atât de mare, încât un ditamai mizilic de similitudine nu se poate așeza de-a curmezișul între două spirite înfierbântate ca ale noastre, nu-i așa, Petrișor?

p.s. și totuși, nu puteai să alegi și tu \"dâmb\"? :)

prieteni dragi, revin cu câteva precizări.

similitudinea temei (poantei) este, probabil, cel mai mare pericol care îl pândește pe autorul de epigramă. în opinia mea, când ți se întâmplă o așa chestiune te afli, practic, într-o situație imposibilă: ți-a venit o idee, ai procesat-o, ai așezat-o în formă, ai finisat epigrama, ai migălit-o, iar rezultatul îți este anulat într-o clipită de verdictul implacabil: \"s-a mai scris așa ceva!\". perplexitatea și dezamăgirea creatorului sunt totale, credeți-mă. și ce ar trebui să facă acel autor?
să se rușineze? nicidecum, pentru că nu a făcut nici un lucru reprobabil.
să se revolte? dar împotriva cui? a colegului său mai iute de pană? ar fi absurd, deși, omenește, de înțeles :) a hazardului? poate, dar fără folos. a celui care semnalează situația? cel mai normal :), dar injust, până la urmă, căci respectivul este doar pianistul în care nu trebuie să tragem.
probabil că, umoriști fiind, cea mai ok reacție ar fi să ne amuzăm, remarcând, încă o dată, că viața bate tot, chiar și pana unui biet epigramist :)

aș vrea să mai subliniez un paradox interesant: pentru a te pune la curent (și nu numai pentru aceasta) cu cât mai multe subiecte (teme, poante) ale genului este, desigur, indicat să citești cât mai multe epigrame. ori, tocmai în acest fel crește riscul de a te \"contamina\": undeva, într-o ansă a cerebelului, la un abscons nivel subliminal, va rămâne aninată o idee, un clu, o rimă, o poantă pe care, ulterior, o vei folosi dând naștere unei nedorite \"similitudini\".
consider că problema (din păcate, chiar este o problemă) similitudinii în epigramă rămâne deschisă și, din păcate, nu foarte curând (dacă nu cumva, niciodată) rezolvabilă.

Dan, îți mulțumesc pentru răbdarea și generozitatea de a împărtăși. de epigramistul Florin, cu ale lui replici spumoase, ne este dor tuturor (bănuiesc). și nu mă provoca, Dane :)

Gigi, deși m-ai tradus și tu (dându-i dreptate lui Dan, care îi dă dreptate lui Nelu), te iert (de data aceasta). te salut, Gigi.

prieteni, mă retrag să îmi înec amarul într-o bibliotecă, la șosea, cu o călimară neagră în față...

cu bine, tuturor!

Gigi, îți mulțumesc pentru atenție și promptitudine. numai tu mi-ai mai rămas...
din păcate, moralul meu este mult prea (s)căzut (grație intervenției celui pe care îl credeam prietenul meu, Petrișor) pentru a concepe o replică bună. mersi, Gigi.

Petrișor, și ce mult te iubeam...
tu știi prea bine, iubite fost prieten, despre această situațiune care poate apărea atunci când practici acest fascinant gen literar - epigrama. am scris zeci de epigrame bune, foarte bune și sclipitoare (sâc! și sic!) fără să mi se întâmple așa daraveră, dar iacătă că bătu ceasul cel rău și pentru mine... anyway, mă bucur că tu ai fost primul din viața mea (epigramatică), cu care am greșit, iubite fost prieten Petrișor!
acum, la despărțire, dă-mi înapoi toate replicile mele frumoase, legate cu panglicuță, te rog.
ce să spun, Petrișor, decât că mi-ai stricat seara, noaptea și weekendul, lucru pentru care, firește nu-ți mulțumesc! :)
p.s. voi începe să citesc din clasici, Petrișor, dar mă cam plictisesc să-mi tot recitesc epigramele iar și iar...

Dan, eu mi-am început viața epigramatică :) pe acest sait, în 22 octombrie 2009, iar până atunci nu urmărisem fenomenul nici pe sait, nici altundeva.
nici prin gând nu mi-a trecut că s-a mai scris ceva asemănător. totuși, eu am plasat plenar poanta în arealul militar: cazon, maior, carâmb.

poate voi reveni cu unele considerații pe marginea incidentului, deoarece aș avea câteva lucruri importante de punctat.

pe curând, prieteni (actuali și foști)!