Goea Maria Daniela

Citindu-te atent pot spune
Ce-am constatat, nu prima oară,
Că uneori ai poante bune
Da-n comentarii-ades gargară.
(Mitru)

bine ai revenit, prietene Mitru!
hm... dacă "gargară" înseamnă observații brillante și spumoase, umor fin, de bună calitate și tonic, antren și spontaneitate, atunci da, se poate vorbi, în cazul meu, de gargară. dar numai atunci... :)
acesta este, din păcate, stimați cititori, prețul celebrității: ți se găsesc (sau născocesc), de către vechii prieteni, noi defecte, neajunsuri, hibe, ești pus la zid și arătat cu degetul. îmi voi îndura în tăcere, cu demnitate, condiția ingrată de geniu și de persoană celebră - deja ies pe stradă numai cu ochelari fumurii și cu gulerul tras în sus... :)
mulțumesc pentru vizită, Mitru, te mai aștept!
o zi maximă!

Trilurile-i mă treziră -
Mi-am luat și antifoane;
Dacă-i păsărica-liră,
Cum de umblă cu tromboane?!
(Gigi)

Cu încântare, azi, vă spun:
În marea-i trecere terestră,
Pierre al meu e cel mai bun -
Poet complet, poet-orchestră.

ți-a plăcut, Cheri? :)

Gigi, mi-a plăcut replica ta.
mulțumesc, și pe curând, amice!

domnule Șandru,
poemul dumneavoastră m-a impresionat. are un filon autentic de tristețe, de dezamăgire, un discurs temperat, fără patetisme, dar, totuși, extrem de sensibil.
în plus, m-a dus cu gândul la multe lucruri:
- la vremurile trecute, o temă (a regretului) care mi-a fost mereu aproape de suflet;
- la vorbele actorului de origine amerindiană Johnny Depp, care, nu știu de ce, mi-au rămas întipărite în memorie: "sunt un tip banal: mi-ar plăcea să îmbătrânesc stând pe o verandă și privind un lac";
- la munții pe care îi iubesc irevocabil și pe care, cât timp circumstanțele mi-au permis, i-am străbătut cu drag;
- la un bărbat deosebit, pe care am avut privilegiul să îl cunosc, și care gătea cu volumul lui Radu Anton Roman în față.

citindu-vă, cu o siderare admirativă, datele biografice, consider că sentimentul de umilință evocat nu este nicidecum justificat.

cu plăcerea de a fi descoperit un poem frumos și un poet.

în nici un caz, Gigi! Pierre este mult mai mult...

Ei nu-i folosește un cocoș... Adam:
Creasta-i ofilită, pene nu mai am.
Smulge-i, Dany, pana, cum a sugerat -
Lui, că-i papagalul mult mai... colorat
(Gigi)

Scrise, cu drag, de Pierrot, (a se citi Pi-e-ro)
Atâtea replici străluciră,
Încât afirm că dânsu-i o
Superbă păsărică-liră.
:)

îți cer iertare, Pierre, cu lacrimi de crocodil în ochi, dar "pasăre-liră" are un tempo imposibil de tratat într-un vers scurt. :)

pe curând și rămas bun, prieteni dragi!

bine ai apărut, Pierre, în acest micuț, dar simpatic, triunghi conju..., pardon literar. și cum altfel puteai să descinzi tu, decât cu o replică drăgălașă precum autorul ei? :)

Eu nu i-aș enerva prea tare
Mărind proporția intrigii,
Dar, ca să scap de supărare,
L-aș jumuli un pic pe Gigi.
(Pierre)

Doinesc amar în prag de seară,
Din vocea-mi caldă și caval:
- Pierre al meu, a câta oară
Vrea să-l mănânce pe rival?
:)

mulțumesc pentru aprecieri, Cheri. vorba unui clasic (Petru Ioan): cu "micile mele rândulețe" voi învinge marile lor vanități.
practica agricolă... ce vremuri! eram doar un picuț mai tineri și mai frumoși decât suntem acum... dar era mai trist pentru că nu ne cunoscuserăm încă... nu-i așa, Cheri? :)

vă mulțumesc, Gigi și Pierre, sunteți minunați.
a bientot.

Două spade într-o teacă
Sigur c-ar intra oricând
- Fii puțin atentă - dacă
Tu o să le bagi pe rând!
(Dan-T)

Cu-acest catren uluitor,
Ne dovedește domnu' Dan
Că-i veritabil gânditor -
Un tip complex, cartezian.
:)

(att: fii)

chiar m-ai amuzat, Dane. un fel de ou al lui Columb, nu?
o zi plăcută!

Gigi, să extrapolez discuția (deși este un adevăr în ceea ce spui) asupra etniei respective, deoarece s-ar complica prea mult lucrurile.
nu vorbim de niște lozinci strigate în timpul unui protest al (să zicem) docherilor din Calais, oameni cu carte mai puțină. vorbim de niște realizatori ai unei emisiuni tv foarte populare în Franța, de pe un canal de televiziune de primă mână, ziariști unși cu toate alifiile, intelectuali fini și umblați, oameni care știu bine ce și cum, privitor la problema denumirilor asemănătoare ale celor două popoare.
desigur că este o chestiune foarte complexă. personal, regret din suflet că s-a ajuns aici, căci Franța este, totuși, Franța - o țară fascinantă. se pot accepta multe - miștocăreli, inepții, chiar grosolănii, dar a bălăcări imaginea unui cetățean român, militar pe deasupra, căzut la datorie, este prea mult.
poziția oficialilor români m-a dezamăgit amarnic. nu dau lecții unor diplomați de carieră, îmi spun o părere. și eu sunt o pacifistă. atenție, însă, la punctul de inflexiune în care starea de concordie se transformă într-una de periculoasă adormire a funcțiilor senzoriale ale națiunii.
nu mai continui, pentru a nu tulbura liniștea unui sait literar. sunt convinsă că ceea ce era de înțeles s-a înțeles.
îți mulțumesc pentru comentariu, Gigi, să ne recitim cu bine!

tocmai când mă pregăteam să remarc că numai tu mi-ai mai rămas, mă critici, Gigele... :)
Gigi, în primul rând îți sugerez să nu mai folosești (chiar și cu un ton glumeț) cuvântul "plagiat", căci ai văzut în ce buclucuri te bagă! :)
despre epigramă, ce să spun? abia aici (și nu în precedenta epigramă, cum a spus lyonezul :) ) consider că am folosit o poantă (ceva) mai adâncă, și anume: cocoșul hexagonal se dă mare cocoș cu urmașii lupului dacic, uitând că a fost scos, bine jumulit, mai mult mort decât viu (fiind pe jumătate înghițit), din gura eternului său vecin și ne-amic, mare pohtitor de sânge proaspăt de galinacee, de către Aliați. deci mai ușor cu cocoșeala și fumurile față de români, căci, la o adică, nu sunt nici ei cu mult mai breji. să-și vadă lungul ciocului rârâiții...
ceea ce fac în ultima perioadă francezii, referitor la noi, este, cum am spus, golăneală. în special chestiunea cu militarul mort la datorie. cum îi spuneam, acum puțin timp, unui prieten, dovedindu-mi (a câta oară?) capacitățile premonitorii: "Franța? mare națiune, caracter îndoielnic".
Gigi, mă bucur că ai citit și ți-ai spus părerea. te mai aștept, cu plăcere.
o zi perfectă îți urez!

a câta oară?, Pierrot...
cum mă poți bănui de legături primejdioase, când, în realitate, este vorba doar de flirturi nevinovate? :)
ai dreptate, Pierre, tu mi-ai semnalat primul problemuța. ea încă persistă, în ciuda micii modificări pe care am operat-o, ținând cont de cele discutate cu Gigi și Laurențiu. mă voi gândi, în continuare.
cât despre scutirile tale - nu pot să spun decât că mă ridică, de fiecare dată, la cer... literar vorbind, desigur :)
Danielle

asistăm, astăzi, la un moment de importanță crucială: la masa tratativelor, pe un șervețel de hârtie pe care era scrisă micuța mea epigramă, cei doi dictat..., pardon, autori, au semnat un pact legendar de concordie pietreano-ghițeană, sacrificând (dar ce mai contează?), precum un miel nevinovat, o biată colegă...
Gigi, Laurențiu, mă bucur că această minicapodoperă catrenistică a subsemnatei a prilejuit un armistițiu istoric. nu mai comentez, nu mai argumentez, ci mă grăbesc să vă fac hatârul și să modific. ce mai contează arta pe lângă nobilele idealuri de pace ale omenirii cu pană în mână? :)

p.s. la care pereche de porumbei te refereai, Laurențiu, pentru că avem de-a face cu trei persoane luate în combinație de câte două? :)

De brațul tău nu este "tare",
"prietenii" te-or ajuta
și scutul azi mic( mâine mare)
proverbul vechi îl va schimba!
(Ileana)

Un adevăr îmi stă pe limbă,
Ileana dragă, și ți-l zic:
Proverbele arar se schimă,
Dar, uneori, se contrazic...
:)

mulțumesc pentru trecere, Ileana, te mai aștept.
o zi plăcută!

nu vreau să las impresia că o țin morțiș pe-a mea, dar, în primul rând, proverbul este cu săbii, și nu cu spade. oricum, voi rumega ideea, și voi cădea pe o concluzie. cel mai mult mă bucură faptul că epigrama ți-a plăcut, și nu o consideri "cam adâncă", precum alții (se aude, Lyon?). :)
îți mulțumesc mult pentru efort și pentru interesul arătat, Gigi.

Gigi, îți mulțumesc pentru atenția constantă.
totuși, înlocuirea lui "săbii" cu "spade" nu aduce, practic, nimic nou - tot două silabe, cu accentul pe prima. deci nu se schimbă ceva esențial. de a doua observație am ținut cont și am eliminat punctele de suspensie.
mulțumesc, prietene columbofil! :)

Iubito, de te-aș apăra
De hoți, de câini, rechini, căpușe,
Sub scutul meu ai încăpea
Cu funduleț, cu piciorușe...
(Petrișor)

Rămâne, așadar, pe-afară,
Mult prea micuțu-mi cerebel,
Probând, a nu știu câta oară,
Ce preț minuscul pui pe el...

într-adevăr, Petrișor, este puțin forțat v3, pentru că trebuia să condensez un proverb într-un singur rând și aceasta a fost cea mai bună formulă pe care am găsit-o. am încercat și prelungirea proverbului în v4, dar micșora din spațiul clu-ului final.
iar poanta? fiecare braț sub scutul lui piere...

în concluzie, încă o zi pe care mi-o strică (e drept, cu grație) Petrișor...
și tu, Pierrot, și tu? :)

bisous, Cheri.

Cornel,
îți mulțumesc mult pentru interesul arătat, pentru mine contează enorm.
tematica epigrameleor/catrenelor mele este extrem de variată: de la cele filozofice, adânci, la cele jucăușe, vesele, am trecut printr-o varietate destul de mare (zic eu) de subiecte, nuanțe, abordări și tehnici de gradare a suspansului. sunt conștientă că drumul până la marea performanță este foarte lung. nu știu dacă feluritele circumstanțe îmi vor permite să ajung vreodată acolo, dar mă străduiesc, iar acest fapt este el însuși un merit în sine (cel puțin eu așa consider).
iar atenția și cuvintele tale, Cornel, constituie un stimulent și un ajutor extraordinar, pentru care îți mulțumesc din nou, din toată inima.
cu recunoștință.

Amorez de conjunctură
Cu talentul tău obscur
În retur s-o pupi pe gură
C-ai pupat tresa... din tur!
(Dan-T)

Mirobolanta-ți viziune
Ce mă lovi direct în plex,
De-un lucru m-a convins, anume:
Că scrii la fel precum faci sex.
:)

nu te supăra, Dan, dar și catrenul tău este excesiv de veninos.
nu uita: supărăcioșii nu au ce căuta în zona epigramatică! :)
mersi de vizită, o seară plăcută!

invincibil, Pierrot!
precum o navă-amiral a catrenisticii derizorii, navighezi cu prestanță în apele tulburi ale versificărilor frivole, strivind totul în calea ta :)
mă iartă, Pierre, bat câmpii! :)

Pierrot, citind inspiratele tale replici, care mă încuie, îmi spun: "așa ceva nu există!"
ești talentat, inspirat, delicat - pe scurt: ești mi-nu-nat, simpatia mea literară!
merci, Cheri.

Nu mai tremura posacă,
Brotăcelul meu divin,
Doar a vrut așa, în joacă,
Să te scuture puțin.
(Pierre)

De-un prinț frumos, un cavaler,
Precum Ion cel zis Pierre,
M-o săruta, gingaș, pe... tresă,
Voi deveni ce-am fost: prințesă.
:)

Cheri, cu sintagma "Brotăcelul meu divin" ai dus umorul pe culmi dumnezeiești :)
ești genial, Pierrot!

(aș fi curioasă: ce anume ți-a inspirat acest delicat apelativ batracian?) :)

de a intra la off (cer scuze editorilor), nu mă pot abține să nu remarc ce fotogenic este Todo, și ce frumos zâmbește în ambele fotografii (căci el este în ambele, nu?) :).
ești simpatic, Petrișor, ți-am mai spus?
salutări, Ioan!

1.
Când sunt ploi sau cald afară
strânge-n buzunar tot vântul
iar de ziua-i e amară
cumpără cu el pământul
pentru-a nu știu câta oară!
(Ileana)

Mă tem că totu-i pe Pământ
O vânătoare, doar... De vânt.

mulțumesc pentru prezență, Ileana, te mai aștept cu drag.

2.
Cri,cri...

Las' că vine primăvara
și ne spunem iar râzând:
Iarna știm că nu-i ca vara
Pân' la toamnă, iarna-i...gând.
(Stela)

Vă dedic, la toată țara,
Hitul meu - un mic colind -
"Iarna nu-i precum e vara"!
Zise-un greier hăhăind...

mulțumesc pentru trecere Stela, te mai aștept.

3.
Cornel,
sunt un pic derutată, pentru că regula poantei în ultimul vers (cuvânt) am respectat-o, dacă nu la toate, oricum la majoritatea covârșitoare a catrenelor. nu îmi dau seama la care epigrame anume te referi, dar dacă există atare situații, ele sunt numai excepții (regretabile, desigur). cunosc regula și încerc să nu mă abat de la ea. chiar voi încerca să revăd toate epigramele, să mă lămuresc.
și pentru mine a fost o plăcere și o onoare să îl cunosc pe Cornel Rodean, autor de înaltă (la propriu și la figurat :))
ținută, de o distincție și de un profesionalism exemplare, un minunat coleg.
și regret foarte tare că șederea mea nu s-a prelungit mai mult. sper din suflet să mai existe ocazii de revedere în viitor.
mulțumesc pentru tot interesul, Cornel.

tuturor, un gând bun și mulțumiri!