Goea Maria Daniela

*
o steluță din partea unui observator și comentator (care este și supervizor, totodată) atât de vigilent și de competent, așa cum este Vali, nu poate decât să mă bucure foarte mult. se pare că nu fac scârța-scârța chiar de pomană pe monitor, nu-i așa? :)
mulțumesc mult, Vali!

*
Emoțiile nu-mi dau pace,
Mă fac mereu să prind putere :
Simțind că ai pe vino-ncoace,
Muncesc pe brânci să strâng avere.
(Eugen)

La cât e leafa ta de mică
(Deși ai mintea unui geniu),
Mă tem că vei munci, Jenică,
De-acum încolo, un mileniu...
:)

mulțumesc, Eugen, pentru apreciere! și pentru informațiile extrem de interesante pe care le furnizezi, cu generozitate, pe marginea diferitelor subiecte.

*
muțumesc pentru trecere, Dane!

vă doresc tuturor o vară frumoasă, în continuare... și un pic mai răcoroasă! :)

Mă-ntreb și eu, și iartă-mi, Dane,
Micuțul gând, un pic cam hâd,
Citind catrenele-ți - mormane! -,
Ar trebui, cumva, să râd?
:)

Afirm un adevăr mortal:
Direcțiunea cea infamă
Vroia o cruce pe spital,
Dar tu o pui pe... epigramă.
:)

*
Adio și... nu am cuvinte!
(DanT)

Hm...

Văzând cum le reciți, cu carul,
Celor ce vor, su nu, s-asculte,
Catrene,-n care-absent e harul,
Eu cred că ai... și chiar prea multe.
:)

*
Apoi, vopsită și tunată,
Te scot în piața de mașini.
(Pierre)

Aș spune, scurt și lapidar,
Și sper, cheri, să nu-mi faci vină -
Noi suntem cuplul legendar:
El - un mașin, ea - o mașină.

cheri, poezioara ta este senzațională, m-a făcut să vărs, din nou, câteva mărgăritărele în batistuță... mersi, cheri, că încă mă mai iub..., pardon, apreciezi literar. :)

*
Am să-ți ofer al meu cămin
Și ca să pot să te obțin
Voi da anunțuri în zi-are
Că mă ocup de reciclare.
(Eugen)

Postați catrene, rând pe rând,
Precum elevii scoși la tablă,
Bibicilor, dar până când
Veți mai susține că-s o... rablă?!
:)

*
Planul ăsta cu nevasta,
Eu l-aș pune la-ncercare,
Dar îmi vreau întreagă țeasta,
Deci să-mi spui, câți ani ea are?
(Ionel)

Viclean ca vulpea-i, evident,
Ion, căci vrea s-o facă lată,
Și, ajutat de-al meu talent,
Să scape,-apoi, basma-curată.
:)

vă mulțumesc, stimați colegi de hăhăială, pentru atenția voastră constantă, care mă bucură nespus de mult. vă doresc, în continuare, o vară suportabilă termic (și nu numai)!
la bună revedere, dragi prieteni!

sunteți doi simpatici și vă mulțumesc amândurora pentru atenție, Tataia și Dan-T!
la bună revedere!

dragi prieteni, vă mulțumesc pentru lectură și pentru replici și vă doresc numai bine!

vă mulțumesc tuturor, dragi prieteni, pentru popasul în această pagină. atenția voastră mă onorează și mă bucură. am pus și punctul buclucaș după "Bilbao" :). iertați-mi răspunsul întârziat, din motive de "ale vieții valuri"...
vă mai aștept, cu drag. la bună revedere!

mulțumesc pentru replica simpatică, Tataie, vă salut și vă doresc numai bine!

Tataia, am ținut cont, am mai pritocit titlul (ca și epigrama, de altfel). mulțumesc, replica dvs cu tripoul e super.
Mitru, observasem și eu chestiunea, urma să modific, oricum, mulțumesc pentru vigilență.
Giovanni, Silw, Dan, vă salut, vă mulțumesc tuturor și fiecăruia în parte pentru vizită.
la bună revedere, prieteni, un rest de săptămână plăcut, vă urez!

corect spus "achiesat", există alt verb, pe care îl uit mereu, culmea! (ale bătrâneții valuri) :)
ideea era că nu m-am prins, nu mi-a picat fisa (în limbaj mai elevat :) ).

cer scuze domnului Pașa pentru situația creată.
aseară, fiind târziu (ca și acum, de altfel), iar eu obosită - compusesem destul de multe replici, și mai și lucram, în paralel, la epigrama despre căderea guvernului -, am făcut două greșeli, să le spunem așa:
nu am achiesat la ce se referea Dan ("treabă" ar fi trebuit să ducă cu gândul la altceva) și, în plus, am crezut că se referă la mine: adică eu fac multă treabă, adică scriu multe epigrame. în consecință, i-am replicat lui Dan cu un catren mai poetic (culmea, drept mulțumire!). iar în replica aceea cu lanțul trofic și talentul, în nici un caz nu mă refeream la persoana poetului George Pașa!
în consecință, îmi cer iertare pentru eventualul prejudiciu, de orice natură, regretabil și neintenționat, adus distinsului poet George Pașa, de aceste "tamponări" catrenistice în lanț, care au condus la un final nu numai neașteptat, dar și inconfortabil, după cum se vădește.
dintr-o pagină de umor, nimeni nu are voie să plece supărat, eu așa consider, cu atât mai mult un prieten, așa cum îmi permit să îl consider pe domnul Pașa.
(sper că nu te superi Jorj, nu-i așa? :) )
și cum totul e bine când nu se termină prost :), vă salut cordial pe toți, prieteni!

p.s. cheri, mai lucrez la replica pentru tine, poate reușesc, în această viață, să te încui și eu, măcar o dată...

El caută-o "verigă slabă"
- Se vede treaba,-i tinerel -
Dar până o afla-o el
O să-și mai facă multă... treabă!
(DanT)

Eu cred că, dincolo de nori,
E-o mică epigramă, fină,
Cum nu citești de multe ori,
Și care-mprăștie lumină...

ei, Dane, ce zici? :)

Cu-o doamnă trasă prin inel
Am flecărit (tot n-aveam treabă),
Însă, încet-încetinel,
Văzui că e... veriga slabă.
(Jorj)

Îți voi răspunde filozofic
(Și poți s-o iei drept compliment):
Verigă-s, slabă,-n lanțul trofic
Al celor fără de talent...

așadar, stimate poet, noi flecărim, carevasăzică, pentru că n-avem treabă?
:)

Cheri, eu știu, te vor destui,
Dar tu primești al meu inel;
Atât mai vreau acum: să-mi spui
Cam cât măsori... la mijlocel.
(Cheri)

Doar un moment, cheri, răbdare:
Îmi scot bluzița mea de fetru
Și mă măsor cu-nfrigurare:
Am doar puțin... peste un metru.

oh, cheri, dacă ne-am fi întâlnit doar cu puțină vreme (câteva decenii) mai înainte, pe când eram doar un pic mai jună și mai slăbuță! :)
dar știu că tu mă iub..., apreciezi literar, oricum, nu-i așa, cheri?

¤
-Sunt exigent cu silueta,
I-a spus damei Ionel,
Și dacă vreai tu verigheta,
Vino să ți-o trag nițel.

p.s.I-o-nel...
(Giovanni)

Din câmpia basarabă,
Ionel, un tip robust,
Ne servește, la tarabă,
Un umor ceva mai... frust.

zău, Ionele, n-ai găsit și tu altă rimă, mai urbană? :)

¤
- Sunt exigent cu silueta,
Deci, unei dame -a spus Ionel-
Îi pun unpe deget verigheta,
Doar dacă-i trasă puțintel.
(Mitru)

Urc un deal, cobor o vale,
Fluierând un adevăr:
Și catrenul dumitale,
Evident, e tras. De păr.
:)

¤
Și mie-mi place silueta
De-i menținută frumușel;
Îi pun iubitei verigheta
Doar dacă... trece prin inel.
(Silw)

Știind, Silvestru, că-s "Mărie",
Îmi pune altă pălărie.

Silw, replica ta e cam același lucru cu originalul, nu? :)

¤
O epigramă percutantă
Chiar concepută de-un profan
Știm că sfârșește printr-o poantă,
Nu c-o expresie de golan.
(Tataia)

Te rog, Tataie, și pe tine,
Ca și pe Tatăl cel Ceresc,
Iertați-l! O să fie bine...
Doar știți că tinerii greșesc.

Tataie, nu fiți așa de aspru cu junele Ionel, deh, primăvară, soare, hormoni... se mai întâmplă, nu-i așa? :)

¤
Vali, eu am vrut să scot în evidență faptul că nu sunt vorbele autorului (subsemnatei), ci ale unui terț, care se adresează fie publicului (ca interlocutor), fie unui interlocutor invizibil (un amic căruia îi face confidențe). voi reflecta, oricum (mai am și alte catrene construite pe acest sistem), și voi lua o hotărâre. mulțumesc pentru atenție și informații!

dragi prieteni, vă mulțumesc tuturor pentru prezență și cuvinte.
toate cele bune vă doresc, și pe curând!

felicitări, stimat și simpatic Tataia, distins epigramist Constantin Iurașcu!
un volum reușit din toate punctele de vedere: concept, conținut, realizare. Și umor din belșug!
sunt măgulită de includerea mea printre cei selectați.
mulțumesc sincer pentru atenția și încrederea acordate, Tataie!
aprecieri și pentru drăguța prezentare a cărții, realizată de cunoscutul epigramist Cheri, din Cluj. :)
vă doresc, Tataia, sănătate, inspirație și spor la scris, în continuare, în următoarele multe decenii!
încă o dată, mulțumesc pentru tot!

mulțumesc tuturor cititorilor, replicanților și editorilor care au evidențiat epigrama în topul saitului. mă bucur că v-a plăcut acest micuț catren șugubăț, dar care ascunde, printre micile sale rândulețe :), o neliniște reală din partea autoarei: până la urmă, cine poate garanta că previziunea nu este reală? :)
observ că toți replicanții s-au axat pe eternul și inepuizabilul (pentru umoriști) cal de bătaie "soacra". mărturisesc că "soacra" a fost, pentru mine, un alt pretext de a aduce în discuție Sfârșitul, și nu o țintă, în sine.
dar, să nu devenim sumbri... mai avem cel puțin opt luni de trăit, așadar, gaudeamus, prieteni! :)
mulțumesc fiecărui replicant pentru atenția acordată. merit eu tot ce-mi scrieți voi? :) (cum atât de frumos spune cântecul)
la bună revedere, tuturor!

Păi, ce să spun? Poate că-i iartă
Bunuțul nostru Dumnezeu,
Dar, din păcate - crudă soartă! -,
Să-i iert, mă tem, că nu pot... eu.


(asta din invidie...)

:)

vă mulțumesc tuturor pentru (re)primirea călduroasă, mă simt onorată.
să ne ajute Dumnezeu pe toți să mai putem scârțâi pe hârtie (ecran de monitor) încă multă vreme, de acum înainte! :)
și cum drumețului îi șade bine cu drumul, americanului cu trabucul, rusului cu vodca, iar epigramistului cu replica, să trecem la treabă, așadar:

¤
Ce bine că (mai) ești în viață,
Amorul meu gingaș și mic!
De când ai dispărut în ceață
Aproape n-am mâncat nimic!
(Cheri)

Iubitul meu, cum face parte
Dintre creștinii generoși,
Azi mă servește, ca la carte,
Cu-o porțioară de... gogoși.

glumesc, cheri, pentru că iubirea ta față de mine este ca mersul pe bicicletă: nu se uită niciodată...
nu-i așa, Pierroțel? ;)

¤
Deși fu liber, mititelu' -
Înconjurat de ipochimeni -
Te-anunț c-a fost cuminte Nelu:
Aproape n-a-nghițit... pe nimeni!
(Gigi)

Nu trag, prietene, cu tunul -
O strâmbă-aș vrea să bag, și-atât:
El n-a-nghițit pe nimeni, bunul,
Dar i-au rămas câțiva în gât...

sa1tare și bonjur, amice Gigi, mulțumesc!

¤
Să treceți peste "handicap"
Vă vând acuma, eu, un pont:
Băgați iubirea la ciorap
Și... țineți cont!
(Dan-T)

În adâncime dacă sap,
Cu-ndemânatica-mi peniță,
Mă-ntreb: iubire la ciorap,
Sau, mai curând, cu... căciuliță?

mulțumesc, Dane, pentru frumoasele cuvinte, m-au impresionat.

¤

Ai dispărut o vreme,
Și m-ai lăsat flămând;
Acum stomacul geme,
Să-ți pape orice rând.
(Giovanni)

Mă tem, iubite Ionel,
Că,-n ritmu-n care eu creez,
Din domnul tras ca prin inel,
Vei deveni un tip obez.

mulțumesc, Ionel, pentru că nu m-ai uitat, și pentru dedicația măgulitoare.

¤
Lovit de Eros în chip grav,
N-ai vrut nici prânzuri, nici dineuri;
Ai flămânzit, cum văd, grozav
Dar nici n-ai mai produs deșeuri!
(Tataia)

Tataia strikes again! o replică super-simpatică, m-a amuzat copios. nici nu știu ce să răspund, sincer, deși tare mi-aș dori.
referitor la cele solicitate, m-am conformat, și mulțumesc frumos, Tataie, sunt bucuroasă și foarte onorată de atenție, vă asigur.

¤
Cum te păcălește Nelu
Devorându-și grabnic mielu'...
(Eugen)

Mă-ntreb: Neluțu noastru, oare,
Nu papă, mai curând, mioare?

te salut, Eugen, și mulțumesc! ai dreptate, poate că există oameni care nu mint niciodată (deși eu mă îndoiesc profund), dar bărbat care să nu mintă, așa ceva nu există, sigur! :)

¤
Ce ce-a emis sintagma asta,
Precis gândea, șezând pe tron,
Că și-a ales cândva nevasta
Gândind cu mintea din colon.
(Florian)

cel mai caustic dintre cinici, l-am numit pe Florian, nu putea lipsi, plusând cu venin în această pagină, deja suficient de sarcastică...
te salut, Florian!

¤
cheri, nu mă face să plâng again, I am here now... back for good.

vă mulțumesc încă o dată, tuturor, și fiecăruia în parte, dragi prieteni!

*
o replică sclipitoare, cheri, care m-a făcut să râd de-a dreptul. din păcate, nu știu de ce, am senzația că aceasta este părerea ta sinceră despre epigramele mele... :)
mulțumesc, cheri, pentru urare, și eu îți doresc un Crăciun minunat!

*
Eugen, pentru plăcerea și onoarea de a avea un asemenea paj, voi mai scârțâi pe hârtie, în continuare, și alte micuțe catrene geniale... :)
mulțumesc, Eugen!

*
Tot experiența ne învață
Spre-a înțelege cu folos
Că ei, doar ne prostesc pe față.
Dar vai, de-ai știi ce fac pe dos!...
(Florian)

Prin dos, și scriu cu tușe groase,
Se fac doar lucruri rușinoase...

mulțumesc pentru vizită și pentru replica ta înțeleaptă (ca de obicei), Florian!

prieteni dragi, vă doresc un Crăciun frumos, să ne recitim cu bine!