Pe cale de consecință (1)

Dănuța, nu știu... cum-necum,
Dispari mereu în praf și fum,
Făcându-ți pulbere bărbații
(Te-am așteptat din toți ficații).

remarc și eu:

Cum-necum cătat-au frații
Către tine-o cale,-un drum,
Și-au distrus mai toți ficații,
Căci le-ai dat doar praf, doar fum.

Ani fericiți!

Nădăjduind că va slăbi,
Ea zeci de prafuri înghiți...
G.M.D.

Acum pe toți ne-ai lămurit -
Ptu, să nu-ți fie de deochi -
Cum, dintr-o dată, ai "slăbit".
(Tu folosești doar praf... în ochi!)

Dan-T

Într-adevăr, ficatu-i praf,
Dar, chiar și fără tomograf,
Am constatat, doar prin palpare,
Că siliconu-i încă tare.

Calimero

Nu știu dacă înghițirea a zeci de prafuri (acțiune de durată, repetată, în trecut) nu cere alt timp decât perfectul simplu. În cuplaj cu gerunziul, pare că ar trebui imperfectul (înghițea).
Altfel, poanta e bună.

Dănuța, nu știu... cum-necum,
Dispari mereu în praf și fum,
Făcându-ți pulbere bărbații
(Te-am așteptat din toți ficații).
G.I.P.

Așa-i cu "pulbere bărbații"...
Da' Nelu ne-a mâncat ficații!

Săraca fată, vai de ea,
Cu ce sechele a rămas!
Era mai bine, de putea,
Să și le fi băgat ... pe nas!

prieteni, mă onorați cu atenția voastră și vă mulțumesc sincer, tuturor și fiecăruia în parte.
inspirație vă doresc, și să ne revedem cu bine, așadar!