Poezie
sfârșitul iernii
1 min lectură·
Mediu
soarele apune
printre gene
razele moi
mângâie tăcute
miroase a frunză
uscată arsă
și cerul
e așa de afânat
ca o apă clară
împrăștiată
cu furca
pe miriște
la ceasul acesta
e dulce viața
și e dulce moartea
semenul tău
ți-e frate bun
visele
îți curg prin sânge
ca amăgitorul vin
pasărea zboară
ca tine
003237
0